Destăinuiri : Ploaia care a venit
0Calc, cu graţie, printre băltoace, ferindu-mi ciorapii de mătase, cu care trebuie să ajung teafără la o negociere importantă.
Încerc să mă feresc simultan de asaltul „duşurilor" abundente cu care şoferii generoşi îi fericesc pe imprudenţii pietoni care cutează să se apropie de carosabil. Plouă sănătos, de câteva zile, transformând oraşul în balamuc. Cârduri de maşini se opintesc una în alta, claxonând isteric. Şirurile înaintează cu viteza melcului care a luat diazepam, se împotmolesc prin intersecţii, iar, dacă în peisaj apare şi câte un agent, haosul devine absolut. Nu pot să înţeleg nici în ruptul capului cum o simplă ploaie poate să dea instantaneu peste cap tot traficul acestui oraş cu pretenţii europene!
Am călătorit prin multe oraşe ale lumii, în care plouă câte 10 luni pe an, dar n-am văzut aşa ceva! Ploaia bucureşteană este atipică, pare a purta blestemul unui edil de demult, scos din funcţie înainte de a-şi fi făcut plinul. Sau, pur şi simplu, Necuratul, atât de invocat în înjurăturile conjugate ale şoferilor şi ale pietonilor, îşi face de cap, simţindu-se aici în largul său. Dar nu e numai asta!
Când plouă în Bucureşti, oraşul devine brusc şi mai cenuşiu, şi mai trist, şi mai îngândurat. Oamenii îşi ascund chipurile sub umbrele ieftine, ce exersează activ datul peste cap la orice rafală de vânt, graba nu le mai e grabă, cheful de viaţă pare a fi amuţit şi el, iar în băltoace li se oglindesc chipurile plictisite, îndreptându-se spre un serviciu unde nu sunt suficient plătiţi, spre un magazin unde preţurile sunt prea mari, spre o locuinţă unde îi aşteaptă copii care cer prea mult, spre un mâine în care trebuie să ia totul de la capăt...
În capitala europeană Bucureşti, ploaia are totuşi şi un avantaj: maşinile devin brusc curate şi strălucitoare, praful e alungat, alergiile dispar. Nu de tot, ci pentru a face loc temutului virus al gripei porcine. Nici că se putea alege o denumire mai potrivită pentru o lume atât de murdară!