Cum să-ţi înveţi copilul să nu mintă

Minciunile nu fac decât să-i rănească pe cei din jur şi să cauzeze probleme în sânul familiei. Tocmai de aceea părinţii trebuie să-şi responsabilizeze odraslele, să le ofere exemple de onestitate şi să nu-i certe atunci când greşesc, pentru a preveni comportamentele deviante de mai târziu.

De ce minte? Depinde de vârstă. Preşcolarul spune minciuni pentru că are o  imaginaţie bogată, copilul mai mare născoceşte pentru a satisface aşteptările adulţilor şi adolescenţii mint pentru a evita problemele şi implicit mustrările părinţilor. Cele mai eficiente soluţii sunt, în opinia psihologilor citaţi de publicaţia „Parents“, tehnicile aplicate încă din fragedă pruncie, înainte ca prichindelul să prindă gustul minciunii

Citeşte-i cărţi din care să înţeleagă când greşeşte

Pentru a elimina minciuna, părintele trebuie să abordeze problema într-o manieră mai puţin dură, apelând la jocuri şi metafore. Spre exemplu, adultul îi poate povesti prichindelului păţaniile lui Pinochio, demonstrându-i în acest fel că neadăvărul vine la pachet cu o serie de consecinţe negative.

Fii un exemplu pozitiv

Psihologii specializaţi în pediatrie susţin că cel mai bun exemplu de onestitate pentru copii sunt chiar părinţii acestora. La vârste fragede, micuţii învaţă prin imitaţie, motiv pentru care adulţii trebuie să aibă ei înşişi o anumită conduită morală. Aşa că nu minţiţi în prezenţa celor mici indiferent de scuza pe care o aveţi. 

Aminteşte-i că există şi excepţii

În jurul vârstei de 7, respectiv 8 ani, cei mici încep să înţeleagă sensurile „minciunii albe“, aşa-zisul neadevăr la care oamenii recurg atunci când nu vor să provoace suferinţă celor din jur. Există unele situaţii când minciuna nevinovată este cea mai la îndemnă soluţie. Cum este cazul unchiului care aduce nepotului o jucărie, iar acesta susţine că îi place extrem de mult chiar dacă realitatea este cu totul alta. Specialiştii avertizează că există şi situaţii când neadevărurile sunt soluţia de mijloc, dar asta nu însemnă că ele trebuie transformate într-un obicei.

Nu reacţiona exagerat 

Când părinţii sunt prea severi şi pedepsesc foarte des copiii, aceştia au tendinţa să recurgă la minciuni că să scape de o nouă pedeapsă, chiar dacă gravitatea faptei săvârşite nu este chiar atât de mare. Psihologii îi sfătuiesc pe adulţi să-şi ţină cumpătul la greşelile propriilor odrasle şi să li se adreseze pe un ton calm.

Evită întrebările cu răspuns evident 

Aceeaşi specialişti recomandă adulţilor să se ferească de întrebările capcană, precum: „Cine a mâncat punga cu chipsuri?“, care nu fac decât să-i arunce pe cei mici în zona vinovăţiei. În schimb, părinţii ar trebui să le atragă atenţia copiilor că gustările înainte de masa principală trebuie luate numai cu acordul lor.

Răsplăteşte-l atunci când este sincer

Compensarea comportamentului pozitiv este una dintre cele mai eficiente metode, în baza cărora părinţii previn apariţia minciunii la copiii cu vârste fragede.

Învaţă-l să-şi ceară iertare

Consilierii în relaţii familiale susţin că adulţii trebuie să-i înveţe pe cei mici să-şi asume responsabilitatea pentru actele săvârşite şi, nu în ultimul rând, să-şi ceară iertare. Asumarea greşelilor săvârşite şi, implicit, scuzele, îl vor transforma pe cel mic, mai târziu, într-o persoană matură şi corectă.