Cinci principii de respectat pentru a consolida relaţia părinte-copil: sfaturile  psihoterapeutului Gáspár György

Cunoscutul psihoterapeut Gáspár György a dezvăluit care sunt cele cinci principii de respectat în vacanţa de vară pentru a consolida siguranţa în relaţia dintre părinte şi copil.

Atunci când părintele transformă conexiunea dintre el şi copil într-o prioritate, acesta nu doar construieşte încrederea şi siguranţa în relaţia sa cu copilul, ci modelează şi stima de sine a celui mic şi capacitatea acestuia de a-şi „reaminti viitorul“, potrivit psihoterapeutului român Gáspár György. 

El a enumerat cinci principii de respectat în vacanţa de vară pentru a consolida relaţia dintre părinte şi copil. Iată care sunt acestea:

1. Părintele îşi asumă un angajament activ faţă de relaţie. 

În mod asumat şi conştient, părintele invită copilul în relaţie. Dincolo de declaraţiile de iubire, părintele îi demonstrează copilului că îi doreşte compania; se implică în joacă, discuţii şi interacţiuni cât mai dese cu copilul. De ce? Pentru a-i cultiva copilului stima şi preţuirea de sine - atât de necesare pentru a face faţă provocărilor şcolare şi pentru a atinge succesul în viaţă. 

2. Părintele nu judecă copilul. 

Critica, dispreţul şi ameninţările sunt devastatoare pentru sufletul vulnerabil al copilului. Iar ca adulţi, adesea nu auzim tonul critic din spatele cuvintelor noastre; în timp ce copilul nu aude decât tonalitatea critică. Fiecare copil are nevoie să ştie că este acceptat indiferent de comportamentele sale, apartenenţa la familie nu este negociabilă. În situaţii de criză este mai înţelept să ne muşcăm limba, decât să otrăvim verbal sufletele copiilor. De ce? Pentru a se descurca cât mai bine în societate şi pentru a putea să stabilească limite sănătoase, copilul au nevoie să înveţe respectul faţă de sine şi faţă de ceilalţi în familia în care trăieşte. 

3. Părintele nu exagerează cu recompensele oferite copilului. 

Prea multe recompense pot să fie la fel de nocive ca şi prea multele critici. Chiar dacă este contra-intuitiv: atunci când oferim prea multe recompense, nu facem altceva decât să ne concentrăm (din nou) asupra comportamentelor copilului şi nu asupra persoanei sale. Nu este înţelept să construim preţuirea de sine a copilului în funcţie de mediile obţinute, de numărul de pagini citite sau de cel al exerciţiilor de matematică efectuate. De ce? Copiii nu au nevoie de recompense, dacă se simt acceptaţi şi respectaţi de către părinţii lor.

4. Niciun copil nu poate învăţa de la un părinte furios sau agresiv. 

Atunci când copilul este abordat prin agresivitate sau furie, acesta pierde automat conexiunea cu părintele. Fiecare copil are dreptul să-şi vadă părintele furios, dar nu ajută ca furia acestuia să fie canalizată către copil. Cel mic poate învăţa mult mai multe dacă vede că părintele îşi gestionează furia şi se implică în exerciţii de mindfulness şi de auto-reglare emoţională. De ce? De multe ori, ajungem să-i rănim inconştient pe copii, din lipsă de informaţii sau de atenţie, de aceea este înţelept să nu facem asta şi intenţionat sau în mod voit. 

5. Părintele este responsabilul principal pentru reconsolidarea legăturii după o ceartă.

Conflictele sau deconectările temporare sunt inevitabile. Chiar şi cei mai înţelepţi părinţi o dau, uneori, în bară. Toate acestea nu reprezintă niciun risc de traumă, cu excepţia situaţiilor în care părintele consideră că cel mic este singurul responsabil pentru ruptura relaţională creată. Este o dovadă de inteligenţă parentală să-l încurajăm pe copil să-şi recunoască greşeala şi să-şi exprime scuzele, însă numai după ce am făcut şi noi asta. De ce? A-i dovedi copilului că relaţia dintre el şi părinte este cea mai preţioasă parte a vieţii, este probabil cea mai importantă lecţie de inteligenţă relaţională.