Ce se întâmplă când părinţii au un copil preferat

Deşi părinţii nu prea recunosc, în familiile cu mai mulţi copii se întâmplă adesea ca unul să se bucure de mai multă atenţie. Această practică, însă, cunoscută sub numele de diferenţiere părintească, nu dăunează numai copilului care primeşte mai puţină atenţie, ci întregii familii, au arătat cele mai recente studii.

În plus, cercetările au demonstrat că pe măsură ce diferenţele pe care părinţii le fac între copiii lor sunt mai mari, cu atât sunt mai dăunătoare consecinţele asupra sănătăţii mintale.

„Este surprinzător. Ne aşteptam ca această diferenţiere să influenţeze puternic relaţia dintre părinte şi copil, dar se pare că are efect asupra întregii familii“, a declarat Jenny Jenkins, autoarea studiului şi profesor în cadrul departamentului de Psihologie Aplicată şi Dezvoltare Umană de la Universitatea din Toronto.

Această atitudine diferită a părinţilor constă în exprimarea unor reacţii în mare parte pozitive la acţiunile unuia dintre copii, în timp ce celălalt copil al familiei se loveşte mai mult de reacţii negative, explică „ABC News“.

Potrivit studiului, copiii afectaţi de diferenţele făcute de părinţi se confruntă cu probleme de atenţie şi cu dificultăţi de socializare.

„Neînţelegerile dintre fraţi reprezintă un rezultat cunoscut al diferenţierii părinteşti şi are efecte de lungă durată, ce se resimt în adolescenţă, dar şi la maturitate“, a completat Jenkins.

„În timp ce toţi părinţii ştiu că e mai bine să evite să-şi compare copiii şi că trebuie să se străduiască să le acorde atenţie în egală măsură, acest lucru este dificil în prezenţa unor factori de risc precum sărăcia, bolile mintale sau în faţa istoricului experienţelor neplăcute ale copilăriei“, a declarat Rahil Briggs, asistent profesor la pediatrie în cadrul Colegiului de Medicină Albert Enstein din New York.

De exemplu, mamele aflate sub stres emoţional şi financiar au întâmpinat dificultăţi în a-şi împărţi în mod egal afecţiunea faţă de copii.

„Părinţii nu-şi impun să se poarte diferit cu unul dintre copii. Există numeroşi factori care-i determină să acţioneze astfel. Trebuie să conştientizăm aceşti factori şi să nu le permitem să ne afecteze calitatea de a fi părinţi“, a conchis Jenkis.