Ce putem învăţa de la pigmei despre creşterea copiilor
0Într-o societate în care părinţii îşi preţuiesc copilul mai mult ca oricând, îşi trăiesc viaţa făcând sacrificii şi preocupându-se de binele celui mic, pruncii cresc cu sentimentul că li se cuvine totul.
Cercetările recente sugerează totuşi că mai avem încă multe de învăţat de la societăţile tradiţionaliste, se arată într-un articol publicat pe site-ul time.com.
Jared Diamond descrie câteva lecţii pe care le putem învăţa de la societăţile de vânători şi culegători de astăzi care îşi duc existenţa la fel ca strămoşii noştri. În cadrul acestor societăţi, copiii sunt la fel de bine îngrijiţi, numai că sunt mai puţin sufocaţi de atenţia părinţilor şi li se acordă mai multă libertate.
Este important să înţelegem practicile tradiţionale, deoarece s-a constatat că mulţi copii din ţările dezvoltate încep să sufere de obezitate, depresie, ADHD sau prezintă tendinţe sinucigaşe. De asemenea, timpul de joacă - al cărei rol emoţional, cognitiv, social şi fizic a fost recunoscut- este tot mai limitat în şcoli, de schimbările tehnologice şi de alte presiuni tipice secolului XXI.
Psihologul Peter Gray crede că limitarea timpului de joacă îi lipseşte pe copii de ocaziile de a-şi face mai mulţi prieteni, de a învăţa ce înseamnă autocontrolul şi motivaţia.
Potrivit lui Diamond, copiii din societăţile tradiţionale nu sunt niciodată lăsaţi să plângă, iar de singurătate şi depresie nici nu au auzit. În plus, au mai puţine reguli şi nu li se impun atât de multe lucruri.
Ideea este că micuţii nu sunt făcuţi să doarmă singuri sau să concureze cu un iPhone pentru a obţine atenţia adulţilor, crede Diamond.
Copilăria celor născuţi în societăţile tradiţionale este simplă, voioasă, dar de la adolescenţi se aşteaptă să fie capabili să meargă să vâneze lei. Se pare că, în lumea contemporană, lucrurile se desfăşoară în sens invers. Cu toate acestea, oamenii se pot adapta cu uşurinţă, astfel încât e nerealist să credem că putem să ne întoarcem în timp. Dar dacă vrem să nu mai avem tineri deprimaţi, nesănătoşi, poate nu ar trebui nici să ignorăm cele şase milioane de evoluţie, conchid autorii.