„A venit timpul ca mamele să recunoască meritele părintelui de sex masculin în viaţa copilului“: rolul tradiţional al tatălui se schimbă

Mamele sunt cele cărora li se recunosc meritele pentru creşterea copiilor, adesea în detrimentul rolului jucat de taţi în aceeaşi privinţă. Într-o societate care pune tot mai mult accentul pe egalitatea dintre sexe, prin împărţirea echitabilă între femeie şi bărbat a responsabilităţii întreţinerii familiei, tatăl ar trebui privit, mai mult ca niciodată, în ansamblul atribuţiilor cu care contribuie în mod esenţial la formarea unui individ.

Rolul tatălui a fost dintotdeauna redus la cel de cap de familie, însă acestă imagine ar trebui nuanţată prin prisma schimbărilor care au loc la nivel de nucleu al familiei în ziua de azi, observă Matthew Weinshenker, profesor în sociologie Fordham University. Nu în ultimul rând, profesorul atrage atenţia asupra importanţei tot mai mari acordată tatălui, prin oferirea unui concediu dedicat creşterii copilului, dar şi a posibilităţii ca tatăl să fie părintele care se va ocupa de creşterea copilului, în locul mamei, dacă aceasta alege să se întoarcă la muncă la scurt timp după naştere. 

„Rolul tradiţional al tatălui se schimbă, iar evidenţele ştiinţifice ale ultimilor ani nu fac decât să susţină necesitatea de a-i acorda bărbatului locul binemeritat în creşterea şi formarea copiilor, rol acaparat până acum de mamă. A venit timpul ca mamele să recunoască meritele părintelui de sex masculin în viaţa copilului“, afirmă Weinshenker.

Studiile au stabilit importanţa jocului în dezvoltarea copiilor, ca una din principalele modalităţi prin care cei mici interacţionează şi descoperă lumea din jur. În timp ce mamele sunt centrate mai mult pe ideea de planificare şi organizare, s-a demonstrat că taţii interacţonează mult mai bine cu copiii când vine vorba de joacă. Astfel, Melanie Horn Mallers, profesor la California State University, a explicat că modul în care tatăl interacţionează cu copilul prin joacă, extrem de diferit de al mamei, în ajută pe cel mic să înveţe să-şi asume mai multe riscuri în viaţa de adult, să aibă mai multă încredere în forţele proprii şi să dovedească mai mult curaj în înfruntarea şi rezolvarea problemelor, ba chiar să facă mai bine faţă stresului.

În timp ce mamele transmit copiilor sentimentul de siguranţă şi îi fac să se simtă ocrotiţi, taţii sunt cei care le insuflă încrederea necesară pentru a explora lumea din jur, fără teamă, spune Mallers.

Relaţia dintre tată şi copil, esenţială pentru viitorul adult 

Legătura dintre tată şi copil influenţează şi modul în care acesta din urmă va relaţiona mai târziu cu alte persoane. În cadrul unui studiu din 2002, s-a ajuns la concluzia că un copil respins de tată este afectat în mai mare măsură decât atunci când respingerea vine din partea mamei. Dragostea şi implicarea părintelui de sex masculin este decisivă pentru formarea comportamentului adolescentului şi adultului de mai târziu, conform cercetătorului Ronald Rohner, care a studiat timp de peste cinci decenii importanţa fiecăruia dintre părinţi în formarea copiilor.

Mai exact, Rohner a descoperit că un copil respins de tată este mai predispus la dezvoltarea unor probleme de comportament, care ţin de nesiguranţă, anxietate, ostilitate, sentimente care se pot traduce prin abuz de alcool sau de droguri. Bineînţeles, nu contează doar timpul pe care tatăl îl petrece alături de copil, ci şi calitatea acestuia.

În altă ordine de idei, nu numai mamele sunt cele care sunt ajutate hormonal de organism să dezvolte un ataşament aparte faţă de copiii lor. Oxitocina, substanţă cunoscută şi ca hormonul dragostei, este eliberată în cantităţi mult mai mari şi de organismul bărbaţilor care devin părinţi, aşa cum s-a observat în cadrul unui experiment din 2010, condus de psihologul Ruth Feldman. Eliberarea acestui hormon face ca tatăl să se implice mai mult în tot ceea ce ţine de îngrijirea copilului abia născut. Ba chiar, în primele trei săptămâni după ce li se naşte copilul, bărbaţii înregistrează o scădere drastică a nivelului de testosteron, principalul hormon masculin, cu până la 30%, ceea ce îi face mai sensibili şi le diminuează gradul de agresivitate. Sensibilitatea bărbaţilor este mai crescută în aceeaşi perioadă şi pentru că organismul lor produce mai multă prolactină, acelaşi hormon care le ajută pe mame să aibă lactaţie. Toate aceste fluctuaţii hormonale s-ar datora stresului indus de apropiata venirea pe lume a unui copil.

Conform psihologilor, normele sociale au făcut ca bărbaţii să-şi modifice pornirile naturale, biologice, de a se implica în crearea unei legături semnificative cu copiii lor. Dar acest lucru s-a schimbat şi continuă se se schimbe şi în prezent.

Taţii devin tot mai prezenţi în viaţa copiiilor lor. Nu mai suntem în anii ´50, când tatăl venea acasă de la serviciu, se aşeza pe fotoliu şi fuma o ţigară în timp ce aştepta să i se pună farfuria cu mâncare în faţă, atrage atenţia profesorul în sociologie Matthew Weinshenker.