5 metode prin care părinţii îşi pot disciplina copiii neascultatori
0Atunci când copilul se comportă foarte agresiv, face un lucru care poate fi periculos sau are o criză de isterie, părintele trebuie să ia măsuri ferme pentru a-l opri. Există mai multe metode recomandate de experţi, fiecare cu avantajele şi dezavantajele sale.
Academia Americană de Pediatrie recomandă educarea prin arătarea consecinţelor fireşti ale comportamentului greşit, scrie publicaţia Time. Asta înseamnă că printele trebuie să-l lase în pace pe copilul neascultător, care aruncă mâncarea pe jos, de exemplu. Nu trebuie să-i dea altă mâncare, iar dacă o aruncă pe toată, atunci copilul va rămâne un timp nemâncat. În acest fel, copilul va învăţa consecinţele neplăcute ale comportamentului său greşit.
O altă metodă este acţiunea logică, în urma comportamentului aberant. De exemplu, printele îi va lua jucăria pe care micuţul o aruncă pe jos. Metoda este recomandată mai ales atunci când prima tehnică nu funcţionează. Părintele trebuie să fie însă consecvent când aplică această soluţie, să nu cedeze şi să-i dea înapoi jucăria copilului.
Îndrumarea copilului spre un comportament corect este o altă variantă de educare. Soluţia este recomandată în special de psihologul Ben Siegel şi face parte din categoria parentingului pozitiv, care îndrumă copilul spre comportamentele dorite. Specialistul spune că până la vârsta de 3 ani copiii nu pot înţelege regulile de comportament şi de aceea părinţii trebuie să-i înveţe, nu să-i pedepsească. Copilul trebuie educat prin alegerile pe care i le oferă părintele: dacă nu vrea să-şi lase acasă jucăria, atunci el trebuie s-o care, daca vrea un desert, atunci trebuie să mănânce tot din farfurie.
Anularea privilegiilor unui copil neascultător este o altă metodă de educare. Desigur, copiii nu trebuie lăsaţi nemâncaţi, dar pot fi pedepsiţi prin interzicerea accesului la televizor sau prin altă activitate care le place foarte mult.
Ridicarea vocii la copil poate avea efect în situaţia în care el nu se mai opreşte din criză şi nu se poate comunica altfel cu el. Evident, copilul nu trebuie ameninţat sau umilit, iar părintele nu trebuie să uite că el este un model pentru copilul său, care îi va imita comportamentul. De asemenea, părintele trebuie să fie ferm atunci când îi interzice copilului un anumit lucru, dar poate să arate că îi înţelege acestuia supărarea. Nu trebuie însă să cedeze la stăruinţele micuţului.