Un secol de fotografie marcat de Leica: povestea legendei între „ceva special“ şi „un act de snobism“ costisitor
0În urmă cu 100 de ani, începea prima mişcare serioasă pentru democratizarea fotografiei. Camerele aveau să fie mai mici, iar filmul de 35mm avea să fie norma. Şi toate acestea, şi marii fotografi ai secolului trecut, aveau să fie sub semnul „punctului roşu“ de la Leica. Ce are însă aşa special această marcă?
În aprilie 2012, Facebook, cea mai mare reţea socială din lume, cumpăra o aplicaţie de smartphone cu un miliard de dolari. Aplicaţia respectivă, disponibilă doar pentru iPhone la acea vreme, se numea Instagram şi aduna într-un singur loc doar fotografii de la oameni. Dintr-o aplicaţie a devenit platformă socială şi dintr-un simplu produs care pune diverse filtre foto pe o poză a devenit locul în care să fie documentată viaţa oamenilor conectaţi mai mareu la Internet. În 2014, Instagram este cea mai cunoscută reţea socială dedicată fotografiilor, este disponibilă oficial pe trei sisteme de operare şi acel miliard plătit de Facebook nu mai pare o sumă atât de mare. Instagram, pe scurt, a democratizat fotografia şi a adus-o în atenţia şi celor care n-o lua în calcul drept o pasiune sau îndeletnicire.
În 1914, un inginer german democratiza şi el fotografia, prin mijloacele de la acea vreme, prin camera foto Ur-Leica. Oskar Barnack, creatorul acestei camere foto, era inginer specializat în optica sticlei angajat în compania lui Ernst Leitz, în Germania. Între 1913 şi 1914, el a vrut şi a reuşit să dezvolte un sistem foto care să fie mai uşor de transportat, dar la fel de bun ca cele clasice care imprimau pe negative de 8 pe 10 inci. O rolă de film are 36 de poziţii şi există o explicaţie logică pentru acest număr. Cele 36 de poziţii acoperă perfect un cadru de 8×10 inci, cum erau negativele în vechile camere.
Totuşi, dincolo de partea tehnică, este important de ce există fotografi care folosesc Leica. Vlad Eftenie consideră că deţinerea şi folosirea unei camere Leica e undeva între „are ceva special“ şi „e un act de snobism“. „Sunt oameni care dau mii de euro pe aşa ceva, dar fac nişte poze banale. E ca şi cum mi-aş cumpăra eu ultima consolă de jocuri video şi asta ar trebui să mă facă un jucător excepţional. Contează dacă ai ajuns la Leica parcurgând toţi ceilalţi paşi ori vrei un aşa aparat pentru ca cei din jur să vadă punctul roşu de pe el. Eu personal cred că ai de lucrat cu atâtea zeci de aparate până la unul Leica, încât cred că e suficient timp să-ţi dai seama dacă ai nevoie sau nu“, afirmă Eftenie.
Un videoclip tribut pentru aparatele foto Leica
„Da, e vorba şi de snobism, dar e unul rafinat şi bine marketat, astfel încât amatorul de Leica să se îmbete în mireasma degajată de marcă prin prisma istoriei, a utilizatorilor celebri. Probabil că e şi o chestiune de prestanţă şi de afişare a statutului“, spune Sorin Vidis, fotograf care deţine o Leica M6. Un interviu complet cu el este disponibil pe „Adevărul“.