De ce bogaţii văd Internetul altfel decât cei săraci

Întreaga experienţă a navigării pe Internet este de fapt orchestrată de o a treia parte care ia deciziile cu privire la ştiri, la produse şi preţuri, chiar şi la oamenii pe care ajungi să îi cunoşti. Este o lume în care crezi că iei decizii, dar în realitate opţiunile sunt înguste şi filtrate până ce rămâi numai cu iluzia controlului.

Michael Fertik scrie într-un articol publicat pe site-ul Scientific American că noile tehnologii permit unor giganţi precum Google sau Facebook să adune informaţii cu privire la preferinţele fiecărei persoane, date pe care le utilizează pentru a croi o versiune personalizată a Internetului. 

Din această cauză şi deoarece printre informaţiile respective se regăsesc şi unele referitoare la venituri sau hobby-uri, Internetul  a devenit un loc care se vede într-un anumit fel de către cei înstăriţi şi altfel de către cei mai puţin avuţi.

Principalul scop al acestei colectări de informaţii, scrie el, este vânzarea unui anumit produs, dar este practicată şi de către alte companii care beneficiază de pe urma acestui dosar consistent, fără ca persoana în cauză să ştie. După ce analizează datele obţinute, companiile respective iau anumite decizii, inclusiv dacă meriţi să faci parte din publicul lor ţintă sau nu.

În consecinţă, cei mai mulţi dintre noi trăiesc de partea cealaltă a oglinzii, în timp ce câţiva oameni pun în scenă experienţa. Deşi procesul este numit de către unii personalizare, termenul nu este corect, pentru că simplifică lucrurile, scrie Fertik.

În ultimul deceniu, site-urile de e-commerce au modificat preţurile în funcţie de obiceiurile internautului şi de trăsăturile acestuia, iar domeniul avansează rapid. În septembrie anul trecut, Google a patentat o tehnologie care le permite companiilor să îşi modifice preţurile. De pildă, acestea pot mări preţul unui produs dacă vizitatorul site-ului pare mai dispus să îl cumpere sau îl pot scădea, în caz contrar, iar respectivul nici nu va şti dacă plăteşte mai mult decât a plătit altcineva înaintea lui pentru acelaşi produs.

Aceste ziduri invizibile, cum le numeşte el, apar inclusiv în dezbaterea politică din mediul online. Internetul ne arată ce crede că vrem să vedem, ne serveşte un conţinut care se potriveşte profilului creat. Astfel, se ajunge ca oamenii cu aceeaşi orientare politică să poarte discuţii cu cei care le împărtăşesc părerile.

Într-un interviu acordat cotidianului britanic „The Independent“ în 2011, Eli Pariser a vorbit despre personalizarea mediului online.

Autor al unei cărţi care se intitulează „Ce ascunde Internetul de noi“, acesta arată că era personalizării a început în 2009, când Google a anunţat că oricine foloseşte motorul de căutare va avea parte de rezultate personalizate. Astfel, două persoane care caută pe Google acelaşi lucru ar putea obţine rezultate foarte diferite.

Problema este, spunea el în cadrul interviului, că oamenii nu ştiu ce nu văd, astfel încât ajung să fie îndoctrinaţi.

Nu doar Google şi Facebook fac asta, ci aproape orice mare companie procedează întocmai. Eli Pariser a menţionat Bing, motorul de căutare de la Microsoft, dar şi  Yahoo News.

Oamenii riscă să ajungă să trăiască într-un clopot de sticlă şi nu vor mai putea  avea o viziune de ansamblu asupra problemelor cu care societatea se confruntă, a conchis el.