VIDEO Calea Lactee este o galaxie mult mai puţin masivă decât s-a crezut
0Galaxia care ne completează adresa sistemului solar în care locuim în Univers poate fi de două ori mai mică decât estimările curente, spun oamenii de ştiinţă.
Stelele din apropierea graniţelor Căii Lactee, aflate la distanţe de la 260.000 până la 490.000 de ani lumină de centrul galaxiei, călătoresc în spaţiu cu o viteză surprinzător de mică, conform calculelor efectuate de cercetători. Masele galactice şi vitezele stelare se influenţează reciproc, deci rezultatele obţinute au potenţialul unor implicaţii semnificative referitoare la dimensiunea galaxiei.
„Pentru că aceste viteze înregistrate sunt atât de mici, masa întregii noastre galaxii este mult mai mică decât am crezut până acum”, a spus Alis Deason, autoarea studiului, de la University of California, citată de space.com.
„Dacă deducem proprietăţile stelelor pe care noi le considerăm rezonabile, atunci ajungem la concluzia că masa Căii Lactee ar putea fi jumătate decât o considerăm în prezent”, a explicat cercetătoarea, care a elaborat studiul la University of Cambridge.
Stelele de la marginea galaxiei, la ralanti
Calea Lactee este compusă din trei părţi: nucleul (concentrarea din centru), un disc relativ turtit şi un halo aproximativ sferic. Echipa de cercetători a analizat stelele de la marginea haloului. Le-au măsurat vitezele radiale folosind două instrumente: telescopul de opt metri de la Observatorul ESO din Chile şi cel de la Observatorul William Herschel, din Spania.
Rezultatele măsurătorilor i-au surprins pe specialişti. Folosind datele înregistrate, ei au calculat masa totală a galaxiei poate fi de la 500 de miliarde până la un trilion mai mare decât cea a Soarelui, substanţial mai mică decât estimearea curentă, a explicat cercetătoarea.
Studiul nu reprezintă însă datele finale referitoare la dimensiunile galaxiei, nu înainte ca toate mecanismele de „funcţionare” să fie înţelese pe deplin şi, ulterior, cuantificate. „Suntem cu adevărat pe un teritoriu necunoscut în această privinţă. Pornim de la premisa că stelele de la marginea galaxiei au proprietăţi similare cu cele din interior. Acest lucru trebuie verificat riguros, precum şi ipotezele noastre, în termeni de densităţi şi orbite”, a mai spus Alis Deason.
În finalizarea acestei cercetări, astronomii vor cartografia distribuirea maselor în toată galaxia, ca etapă intermediară. Studiul are potenţialul, de asemenea, de a „arunca lumină” asupra materiei întunecate, despre care se crede că ocupă mai mult de 80% din compoziţia întregului Univers.
Măsurătorile întreprinse de astronomi pentru acest studiu ar putea determina şi dacă misterioasa materie întunecată este ceea ce credem în prezent că este. Deocamdată, încă nu ştim sigur.
Materia întunecată
Astronomii consideră ipoteza că materia întunecată constituie cea mai mare parte a masei totale a Universului. Depune toate eforturile pentru a nu putea fi detectată: nu poate fi văzută prin intermediul telescoapelor, nu emite şi nici nu absoarbe lumina sau orice radiaţii emectromagnetice.
Existenţa şi proprietăţile materiei întunecate sunt deduse prin prisma efectelor gravitaţionale pe care le exercită asupra materiei vizibile, a radiaţiilor şi asupra structurii Universului, în mare. Se estimează că materia întunecată constituie 84% din structura Universului are 23% din densitatea totală a energiei (aproape tot restul fiind energie întunecată).
Materia întunecată a atras atenţia astrofizicienilor din cauza discrepanţelor dintre masa obiectelor astronomice mari, determinate prin prisma efectelor lor gravitaţionale, şi masa calculată din „materia luminoasă” pe caer o conţin. A fost postulată cu această denumire în 1932, de către Jan Oort şi confirmată de cercetările ulterioare, ale căror calcule rezultau în diferenţe de materie.
Într-o supoziţie de comun acceptată între cercetători, materia întunecată este formatăm, în principal, dintr-un tip necaracterizat încă de particule subatomice.