Un pas mai  aproape de clonarea umană. Descoperirea făcută de cercetători

Oamenii de ştiinţă au folosit tehnica clonării pentru a transforma celule epiteliale umane în celule stem, potrivit Wall Street Journal. Experimentul lor ar putea reaprinde controversele legate de clonarea umană.

Cu toate că cercetătorii nu erau nici măcar aproape de a realiza o clonă umană, ei au reuşit să demonstreze, pentru prima dată, că este posibilă realizarea de celule stem embrionare clonate, identice cu cele ale persoanei de la care au fost derivate.

Aceste celule stem ar putea ajunge să devină ţesut cardiac, muscular, osos, sau orice alt ţesut găsit în corpul uman.

De la naşterea oiţei Dolly, în 1996, cercetătorii au clonat aproximativ 20 de specii, printre care iepuri, capre, vaci şi pisici. Cu toate astea, ei nu au reuşit să realizeze copii identice de maimuţe sau primate, inclusiv oameni, deoarece organismele lor sunt mai complicate.

 Totuşi, descoperirile recente sugerează că nu mai este mult până ce oamenii de ştiinţă vor reuşi să cloneze o maimuţă. Asta înseamnă că cercetătorii sunt ”cu un pas mai aproape de punctul în care eficienţa este suficient de ridicată încât cineva ar putea încerca“ să cloneze o persoană, a declarat Jose Cibelli, expert în clonare de la Michigan State University.

Oamenii de ştiinţă căutau o modalitate mai bună de a obţine ţesut uman necesar în tratarea unor răni sau unor boli. De exemplu, celulele nervoase noi ar putea ajuta la tratarea rănilor de coloană vertebrală sau ar putea vindeca o inimă care a suferit un atac de cord. Ţesuturile crescute în laborator au potenţialul de a transforma medicina, cu toate că va mai dura ceva timp până când astfel de tratamente vor deveni ubicue.

Celulele stem pot fi recoltate de la embrioni umani, proces foarte controversat deoarece duce la distrugerea embrionilor. O altă metodă o reprezintă reprogramarea celulelor mature într-un stadiu embrionic, însă nu au fost obţinute rezultate consistente în acest fel.

Cea de-a treia variantă este clonarea, prin care se poate obţine ţesut nou identic cu cel al pacientului care urmează să îl primească. Pentru a realiza ţesutul, oamenii de ştiinţă au scos ADN-ul dintr-un ovul uman nefertilizat şi au introdus celulele epiteliale ale pacientului (care conţin ADN) în acel ovul. După asta, ei au iniţiat o serie de reacţii chimice pentru a face celulele să se unească. Aşa a fost creat un blastocist. Dintr-un blastocist se formează embrionul şi placenta.

Cu toate astea, din blastocistul respectiv nu s-ar fi putut obţine o clonă umană. Acestuia îi lipseau câteva tipuri de celule necesare implantării într-un uter. În plus, cu toate că cercetătorii au reuşit să implanteze blastocişti în maimuţe, nu au reuşit să creeze nicio clonă încă. Ei presupun că acest lucru se întâmplă din cauza faptului că ovulele de maimuţe sau de primate sunt mai fragile decât ale altor specii de mamifere.