Shakespeare, tonic pentru minte: cercetătorii au analizat modul în care literatura clasică influenţează activitatea creierului

Se ştie prea bine că cititul poate ajuta creierul uman. Cu toate acestea, un nou studiu ştiinţific arată că ecuaţia este ceva mai complexă: ceea ce citeşti, modul în care citeşti şi cum aplici lecţiile învăţate ar putea avea un impact major asupra proceselor de gândire şi a abilităţilor de rezolvare a problemelor.

Studiul, condus de cercetători de la Universitatea din Liverpool,  a monitorizat creierul a 30 de subiecţi, în timp ce aceştia citeau opere ale unor autori precum William Shakespeare, William Wordsworth, TS Eliot, relatează cotidianul britanic „The Telegraph“.

Mai întâi, ei au citit operele în forma lor originală, apoi le-au modernizat, pentru ca proza şi poezia să fie mai simplu de înţeles. Monitorizările au arătat că versiunile originale antrenau mai mult creierul, faţă de cele care puteau fi descifrate cu uşurinţă.

„Oamenii de ştiinţă erau capabili să studieze activitatea creierului şi modul în care se modifica în funcţie de fiecare cuvânt ori cum creierul se «lumina» când cititorii întâlneau cuvinte neobişnuite, propoziţii surprinzătoare sau unele cu o structură dificilă. Această «luminare» a minţii durează mai mult decât scânteia electrică iniţială, încurajând aprofundarea lecturii“, a explicat Julie Henry, corespondentul „The Telegraph“.

Poezia, mai ales, s-a descoperit că are un impact profund asupra emisferei drepte a creierului, care joacă un rol esenţial în abilitatea unei persoane de a-şi evalua experienţele în funcţie de ceea ce citeşte.

În prima parte a cercetării, activitatea cerebrală a 30 de voluntari a fost monitorizată în timp ce aceştia citeau pasaje din operele lui Shakespeare, inclusiv din „Regele Lear“, „Othello“ şi „Macbeth“, iar a doua oară, când citeau textul rescris într-o formă mai simplă.

Când au citit din Shakespeare, nivelul de activitate cerebrală a crescut dramatic, deoarece cuvintele sale erau neobişnuite pentru cititori.

Studiul a continuat, investigând cât va dura efectul. Se pare că un cuvânt mai puţin familiar a rămas întipărit în mintea cititorului şi când a citit următoarele două propoziţii.

„Cercetarea arată puterea literaturii în direcţia modificării tiparului minţii, a stabilirii de noi gânduri, forme şi legături“, explică profesorul de engleză Phillip Davis, care a fost implicat în studiu.

Cercetătorii plănuiesc, printre altele, să formeze o echipă împreună cu cei de la University College London şi să studieze impactul pe care cititul l-ar putea avea asupra indivizilor care suferă de demenţă.

„Poezia nu ţine doar de stil. Ţine de versiuni mai profunde ale experienţei care adaugă emoţie şi accente biografice cunoaşterii“, spune profesorul Davis.

„Este un argument pentru folosirea unui limbaj serios în literatura serioasă, în situaţiile la fel de serioase, în locul unor cărţi simplu de citit care întăresc părerile previzibile şi imaginile convenţionale despre sine“.