Republica Spaţială Chineză: cum îşi croieşte China drum spre Lună la zeci de ani după ce SUA şi URSS au renunţat
0China a ajuns pe Lună la aproximativ jumătate de secol de când satelitul a fost vizitat de un obiect construit de om. Deşi URSS şi SUA au deschis drumul, în ultimele decenii au abandonat cursa. Pe acest fond, China îşi construieşte cu atenţie viitorul în explorările spaţiale.
Pe 14 septembrie 1959, sonda Luna 2 ajungea pe Lună şi era prima care să ajungă cu succes pe satelitul natural al Pământului. URSS şi-a trecut în palmares această misiune. Peste 10 ani, în iulie, Neil Armstrong şi Buzz Aldrin aveau să fie primii oameni care păşesc pe suprafaţa Lunii. Acest ciclu al vizitării satelitului cu echipaj uman avea să se încheie pe 14 decembrie 1972, când Gene Cernan şi Jack Schmitt (Apollo 17) au fost ultimii astronauţi care au mers pe Lună.
În 1976, URSS îşi încheie programul Luna şi pe 18 august avea să aterizeze pe satelit ultima sondă a omenirii. Au mai fost trimise altele apoi, dar nu s-a încercat o aterizare, ci fie au fost teste de zbor, în cazurile Japoniei, Indiei şi ESA (Agenţia Spaţială Europeană), fie au fost cu scop de cercetare, în cazul misiunilor Gravity Recovery and Interior Laboratory ale NASA.
China şi-a lansat sonda Chang'e 3, împreună cu roverul Yutu („Iepurele de jad“), pe 1 decembrie 2013, a intrat în orbita Lunii pe 6 decembrie şi a început ieri, 14 decembrie, o misiune care va dura trei luni. Locul de aterizare a fost identificat în 2010, când China şi-a folosit sonda Chang'e 2, iar în timpul prezentei misiuni roverul va căuta resurse naturale pe satelit. Următorul mare pas pentru Republica Populară Chineză este punerea unui om pe Lună, în 2025. Dar care a fost parcursul acestei ţări până aici?
SUA a ajuns pe Lună în 1969. FOTO NASA
Începutul programului spaţial şi succesele
În iunie 1993, în Beijing era fondată Aviation Industry Corporation, compania deţinută de statul chinez care avea să se ocupe de industria aerospaţială şi de apărare. Propriu-zis, există din 1951, dar a trecut prin tot felul de schimbări, şi-a dezvoltat ramuri sau au fost închise ramuri în cei 42 de ani până în '93.
„Programul“ spaţial a început cu un eşec pentru chinezi, în 1996 când au încercat să lanseze în spaţiu satelitul de telecomunicaţii Intelsat 708 cu racheta Long March 3B. Pe 15 februarie, racheta s-a prăbuşit într-un sat de munte la 22 de secunde după lansare. Surse neoficiale notează că au murit aproximativ 500 de oameni, sursele oficiale au spus doar că au fost distruse 80 de case.
Câţiva ani mai târziu, China avea să înregistreze primul succes. La a 50-a aniversare a RPC, ţara şi-a lansat sonda Shenzhou 1 în spaţiu şi a recuperat-o după un zbor de 21 de ore. Alţi câţiva ani au mai fost necesari până când, în octombrie 2003, China a devenit a treia ţară a lumii care şi-a trimis, independent, un astronaut în spaţiu. Omul se numeşte Yang Liwei şi a înconjurat Pământul de 14 ori la ieşirea în spaţiu.
Am fost norocos să văd un prototip al roverului Chinei în urmă cu câţiva ani şi este o inginerie tehnologică interesantă. Andrew Coates
În acest ultim deceniu, China a mai avut patru misiuni cu echipaj uman. În 2005, a trimis doi bărbaţi, în 2008 a trimis trei şi şi-a trecut în palmares o ieşire în spaţiu a acestora, iar anul trecut a trimis-o în afara Terrei pe Liu Yang, prima femeie a ţării care să părăsească Pământul. Ultima misiune cu oameni a fost în iunie 2013, când trei astronauţi au ajuns pe Tiangong-1, staţia spaţială a Chinei.
Călătoria în spaţiu, la stat şi la privat
NASA s-a retras, treptat, din cercetarea spaţiului apropiat şi s-a concentrat mai mult pe Marte şi dincolo de Marte. În schimb, s-a orientat spre contracte încheiate cu firme private, cum ar fi SpaceX deţinută de Elon Musk, Sierra Nevada Corporation sau Boeing, pentru transportul proviziilor spre Staţia Spaţială Internaţională. Urmează era turismului spaţial, în ceea ce priveşte Luna şi staţiile spaţiale, dar China este ocupată să ajungă cel puţin la nivelul atins de către SUA şi URSS înainte de a-şi alege alte ţinte.
Momentul e foarte bun pentru China, nu are rivali puternici cum ar fi fost SUA sau Rusia, mai sunt India, Japonia şi ESA, dar nu forţează atât de mult. Totuşi, deşi momentul e foarte bun, s-ar putea să fie prea târziu. Mai precis, China e într-o cursă pe care alţii au abandonat-o deja şi investeşte în realizări pe care alţii le-au atins în urmă cu zeci de ani.
RPC mai are o şansă cu primul chinez pe Lună, dacă reuşeşte să-l trimită în timp util şi înaintea primilor americani, ruşi sau europeni pe Marte. Îi rămâne însă, deocamdată, succesul atins recent. Este o ţară cu ambiţii mari care îşi construieşte viitorul spaţial cu atenţie la costuri. Primele şase misiuni Shenzhou au costat 2,3 miliarde de dolari, conform Asia Times, iar până acum surse neoficiale estimează că bugetul a ajuns la peste 6 miliarde de dolari. Spre comparaţie, numai misiunea Curiosity a costat NASA două miliarde de dolari.
„Am fost norocos să văd un prototip al roverului Chinei în urmă cu câţiva ani şi este o inginerie tehnologică interesantă“, a spus pentru BBC Andrew Coates, profesor şi specialist la Mullard Space Science Laboratory. Iar Dean Cheng, cercetător la Heritage Foundation, a spus că această ţară nu e în cursă cu nimeni, ci doar îşi testează capacităţile şi construieşte metodic acest program. „O compar cu ce făceau SUA şi URSS în anii '50-'60, când existau lansări în fiecare lună. Chinezii au în fiecare an“, a spus acesta.
Haide să discutăm pe Facebook la „Tech Adevărul“
Află mai multe despre China şi misiunea pe Lună:
China cucereşte Luna: roverul chinezilor a început explorarea satelitului Terrei
Roverul „Iepurele de Jad” a aterizat pe Lună: China, a treia ţară care reuşeşte o aselenizare lentă