„Poarta către Iad". Gaura uriașă din Siberia ce se extinde rapid în fiecare an

Oamenii de știință susțin că „poarta către iad” sau mega-alunecarea de teren Batagai din Siberia „crește în mod activ” în fiecare an. Această formațiune gigantică din și-a triplat dimensiunea între 1991 și 2018.

Potrivit Science Alert, o gaură uriașă în pământ „rupe pământul din Siberia”, iar fotografiile din spațiu arată că aceasta crește rapid.  Are forma unei stingray, a unui crab potcoavă sau a unui mormoloc uriaș. A început ca o așchie, abia vizibilă în imaginile satelitare declasificate din anii 1960. Acum este o prăpastie cu stânci abrupte, vizibilă clar din spațiu.

Gaura și-a triplat dimensiunea între 1991 și 2018, potrivit US Geological Survey.

Ce este această gaură din Siberia?

Arctica se încălzește mai repede decât restul Pământului, iar acest lucru duce la dezghețarea rapidă a permafrostului, care este un strat gros de sol înghețat permanent-cel puțin, așa era înainte.

Potrivit experților, craterul Batagay nu este de fapt un crater. Este cea mai mare „prăbușire retrogradă de dezgheț” din lume, adică o groapă care se formează atunci când dezghețul permafrostului face ca solul să cedeze, creând o alunecare de teren pe măsură ce pământul de la margini se prăbușește în groapă.

Există mii de prăbușiri de dezgheț în Arctica. Dar dimensiunea „craterului” Batagay i-a adus titlul de megaslump. Este numit după orașul Batagay din apropiere. 

„Vorbim mai ales despre pământ înghețat din subteran, pe care, prin definiție, de multe ori nu îl poți vedea decât dacă a fost expus cumva, ca în acest megaslump”, susține Roger Michaelides, geofizician la Universitatea Washington din St. Louis. 

Pe măsură ce permafrostul se dezgheață, toate plantele și animalele moarte care au fost înghețate în el timp de secole încep să se descompună, emițând dioxid de carbon și metan în atmosferă. Acestea sunt gaze puternice de captare a căldurii, care fac ca temperaturile globale să crească și mai mult, declanșând o dezghețare și mai rapidă a permafrostului.

Specialiștii susțin că acest cerc vicios ar putea avea efecte dezastruoase. Permafrostul acoperă 15% din terenurile din emisfera nordică. În total, acesta conține de două ori mai mult carbon decât atmosfera.

Un studiu a estimat că dezghețul permafrostului ar putea emite la fel de multe gaze care încălzesc planeta ca o mare națiune industrializată până în 2100, în cazul în care industriile și țările nu își controlează agresiv propriile emisii în prezent.

„Sunt multe lucruri pe care nu le știm despre această buclă de feedback și despre modul în care se va desfășura neapărat, dar există potențialul unor schimbări foarte mari ale sistemului climatic, care se vor produce pe scări de timp geologice foarte, foarte rapide”, a declarat Michaelides.

Pe scurt, dezghețul permafrostului ar putea agrava rapid criza climatică. Dar este încă un proces misterios. Studierea siturilor extreme precum megaslump-ul Batagay poate ajuta oamenii de știință să înțeleagă dezghețul permafrostului și să privească în viitor.

Într-un studiu publicat în revista Geomorphology în luna iunie, cercetătorii au utilizat date din satelit și drone pentru a construi modele 3D ale megaslump-ului și a-i calcula expansiunea în timp.

Ei au constatat că la Batagay s-au dezghețat gheață și permafrost în valoare de aproximativ 14 Piramide de la Giza. Volumul craterului crește cu aproximativ un milion de metri cubi în fiecare an.

„Aceste valori sunt cu adevărat impresionante”, a declarat Alexander Kizyakov, autorul principal al studiului și om de știință la Universitatea de Stat Lomonosov din Moscova, pentru BI într-un e-mail.

„Rezultatele noastre demonstrează cât de repede are loc degradarea permafrostului”, a adăugat el.

Cercetătorii au calculat, de asemenea, că megaslump-ul eliberează aproximativ 4.000 până la 5.000 de tone de carbon în fiecare an. Această cantitate este aproximativ la fel de mare ca emisiile anuale generate de consumul de energie al 1 700-2 100 de locuințe din SUA.

Michaelides a declarat că aceste cifre nu l-au surprins, dar ele pot ajuta la fundamentarea modelelor de dezgheț și emisii viitoare ale permafrostului.

„Cred că avem multe de învățat de la Batagaika, nu numai în ceea ce privește înțelegerea modului în care Batagaika va evolua în timp, ci și modul în care caracteristici similare s-ar putea dezvolta și evolua în Arctica”, a spus Michaelides.