O rocă lunară adusă de Neil Armstrong pe Pământ ascundea un secret important despre satelitul natural al planetei noastre

Misiunea Apollo 11, cea care a dus omul pentru prima dată pe Lună, a avut şi scopuri ştiinţifice, în afară de cele de explorare. Neil Armstrong şi Buzz Aldrin s-au plimbat pe suprafaţa Lunii şi au adus cu ei înapoi o multitudine de roci şi minerale pentru a fi studiate cum trebuie în laboratoarele NASA.

Se pare că acum foarte multă vreme, Luna a avut câmp magnetic. Acest lucru era deja cunoscut. Însă durata pe parcursul căreia satelitul a beneficiat de un astfel de ”privilegiu” este dublă faţă de cât se credea iniţial. Nu mai puţin de două miliarde de ani a avut Luna câmp magnetic. Din aceste informaţii oamenii de ştiinţă şi-a dat seama de posbilitatea ca aceasata să fi fost locuibilă în trecutul foarte îndepărtat.

În ziua de azi, Luna nu mai are câmp magnetic, prin urmare, în mod evident, nu poate avea atmosferă. Însă informaţia descoperită este cu atât mai importantă deoarece ne poate elucida mistere despre celelalte corpuri cereşti care oribitează planetele mari din sistemul nostru solar, Jupiter şi Saturn. Timp de multă vreme s-a speculat că sateliţii naturali ai celor doi giganţi gazoşi pot găzdui, într-o oarecare formă, viaţă. 

Pe data de 24 iulie 1969, misiunea Apollo 11 ateriza pe suprafaţa lunii. Asta a însemnat poate cea mai mare realizare din istoria omenirii, şi totodată un moment cu potenţial incredibil pentru avansarea cercetărilor în ceea ce priveşte satelitul. Rocile recuperate de pe suprafaţa sa au fost studiate timp de zeci de ani, iar descoperirile importante nu se opresc nici măcar în ziua de azi.