O nouă explicaţie posibilă pentru strălucirea Lunii: particulele suspendate în atmosferă
0O sondă spaţială NASA va fi lansată anul viitor şi va înregistra informaţii detaliate despre atmosfera Lunii. Particulele care plutesc în jurul satelitului natural al Pământului pot oferi o nouă explicaţie a strălucirii acestuia, estimează specialiştii.
Sonda spaţială care va orbita Luna, „Lunar Atmosphere and Dust Environment Explorer” (LADEE), va fi lansată în luna august, 2013. Va avea la bord instrumente pentru măsurarea detaliată a mediului lunar, de la suprafaţă până la pulberea în suspensie din atmosferă, informează huffingtonpost.com.
Specialiştii vor determina dacă particulele de praf electrostatice sunt prezente în atmosfera lunară, aceasta fiind una dintre cele mai înrădăcinate întrebări în istoria cercetării spaţiului.
Razele Lunii
Încă din anii ’60, NASA deţinea primele imagini care arătau o strălucire de mică intensitate la orizontul Lunii, care persista şi după apusul Soarelui. Astronomii din misiunile Apollo aflaţi pe orbită au şi văzut razele crepusculare ale Lunii, înainte de răsăritul sau de apusul acesteia.
Una din teoriile care explică acest fenomen este aceea că strălucirea efemeră a Lunii văzută de pe Pământ poate fi cauzată de particulelele suspendate în atmosfera satelitului, care reflectă lumina Soarelui.
LADEE va investiga misterul prafului lunar plutitor. „Proba spaţială deţine instrumentele necesare pentru a obţine răpunsuri la întrebări care persistă din perioada misiunilor Apollo”, a spus Rick Elphic, coordonatorul misiunii NASA, de la „Ames Research Center”, aflat în California. El asigură managementul operaţiunilor şi al construcţiei sondei spaţiale.
Misiunea LADEE va investiga amănunţit atmosfera exotică a Lunii. „Dacă vom survola cu LADEE regiunile unde au fost făcute cercetările modulului Apollo, vom şti imediat dacă particulele sunt prezente sau nu în atmosferă”, a spus cercetătorul, pentru space.com.
Strălucirea la orizont
Sonda spaţială este dotată cu un instrument de detectare a particulelor de mare acurateţe, „Lunar Dust Experiment” (LDEX). Specialiştii estimează că vor putea identifica în prima săptămână pe orbită a LADEE cantitatea de praf din atmosferă.
Referindu-se la ce anume dă strălucirea la orizont, apoape de suprafaţa lunară, Rick Elphic a spus că „aceasta poate fi cu totul altceva, şi răpunsul ar putea fi descoperit doar ptrintr-o misiune la suprafaţă”.
Dacă LADEE găseşte praf, dovada va constitui un precedent pentru observarea fenomenului la toate corpurile cereşti lipsite de aer din sistemul solar, estimează cercetătorul. Fenomenul necesită o explicaţie fizică: în prezent, nu există un model după care praful poate pluti, suspendat, pe perioade mari de timp. „Dacă Ladee va observa praf care levitează, oamenii de ştiinţă îi vor găsi o explicaţie. În prezent, nimeni nu poate explica acest lucru”, a spus Elphic.
Călătorie într-un singur sens de pe Lună
Harrison „Jack” Schmitt este geolog şi unul dintre astronauţii care au păşit pe Lună, în cadrul misiunii Apollo 17. El a făcut parte din echipajul care a ajuns pe satelit ultima oară, în decembrie 1972, împreună cu astronautul Eugene Cernan.
„Nu ştiu dacă LADEE va găsi praf lunar în atmosferă, dar nu aş fi surprins dacă nu nu există”, a declarat Schmitt pentru space.com. În atmosfera lunară se regăsesc diverse tipuri de componente gazoase care ar putea cauza strălucirea la orizont, la apus şi la răsărit, a estimat el.
Dacă există însă, praful lunar este într-o călătorie lentă şi părăseşte corpul ceresc. Aceasta „pentru că majoritatea suprafeţelor plate sunt complet lipsite de pulberi fine, după cum am observat personal în misiunea Apollo 17”. Dacă ar fi levitat o perioadă şi ar fi căzut apoi la loc, suprafaţa ar fi acoperită de praf, a concluzionat geologul.