O cometa criovulcanică de mari dimensiuni, care a explodat în spațiu, se îndreaptă spre sistemul solar

O cometă criovulcanică masivă, de trei ori mai mare decât Muntele Everest, a izbucnit în spațiu și se îndreaptă acum spre sistemul solar, raportează oamenii de știință.

Acest corp ceresc, numit „12P/Pons-Brooks”, este o cometă criovulcanică. Astfel de comete au un miez solid care se întinde pe o lungime impresionantă de 18,6 mile (30 km) și sunt formate dintr-un amestec de gheață, praf și gaze.

Chiar dacă se îndreaptă spre spre sistemul solar, nu există niciun motiv de alarmă, cred specialiștii. Cometa nu se va ciocni cu Pământul. În schimb, se așteaptă să fie vizibilă cu ochiul liber în jurul punctului său cel mai apropiat de Pământ pe 21 aprilie 2024, potrivit earth.com

Prin vederi telescopice, această explozie repetată a dat cometei un aspect care amintește de coarnele masive. Unii notează chiar că forma sa oglindește în mod ciudat nava emblematică Millennium Falcon din franciza Star Wars.

Pe măsură ce Pons-Brooks se apropie de cel mai apropiat punct al Pământului în aprilie 2024, observatorii cerului pot primi și un răsfăț în mai și iunie 2024, cu strălucirea maximă prevăzută pentru 2 iunie 2024.

Cometă de tip Halley

În ceea ce privește dimensiunea, această cometă se află la egalitate cu renumita cometă Halley. Ultima dată când a fost vizibil de pământeni fără ajutor telescopic a fost în 1954. Datorită orbitei sale solare de 71 de ani, este numită o „cometă de tip Halley”.

Legendara cometă Halley durează aproximativ 75 de ani pentru orbita sa solară, în timp ce majoritatea cometelor necesită de obicei mii de ani.

Criovulcanismul, un fenomen geologic fascinant, se referă la erupția de substanțe volatile precum apa, metanul sau amoniacul în loc de roca topită. Când acest lucru se întâmplă pe comete, cum ar fi în cazul 12p/Pons-Brooks discutat mai sus, duce la vederi spațiale spectaculoase și oferă perspective unice asupra acestor obiecte cerești.

Cometele criovulcanice, deși nu sunt la fel de frecvent discutate ca omologii lor tradiționali, joacă un rol esențial în explorarea și înțelegerea noastră continuă a tărâmurilor exterioare ale sistemului solar.

Cometele criovulcanice își au originea în regiunile exterioare reci ale sistemului solar, unde temperaturile sunt suficient de scăzute pentru ca compușii volatili să înghețe. Aceste comete adăpostesc amestecuri de gheață de apă, amoniac, metan și alte gaze înghețate alături de particule de praf și rocă.

Descoperirea captivantă a criovulcanismului pe comete se datorează mult progreselor în tehnologia de explorare a spațiului. Imaginile de înaltă rezoluție și analizele spectrale din misiuni precum Impactul profund al NASA au permis oamenilor de știință să observe aceste erupții de gheață în detaliu.