Mistere ale Universului pe care cercetătorii nu le-au descifrat încă
0Totul a început de la a fi un mister general. Apoi, oamenii au cercetat şi au cercetat tot mai mult. În prezent, putem explica foarte uşor anumite procese, de ce fulgerul e înainte de tunet, ce e dincolo de cerul vizibil şi multe altele. Care sunt însă cele mai... întunecate mistere ale Universului?
Frumuseţea ştiinţei constă şi în faptul că, pe măsură ce descifrăm mecanismele de bază ale ”funcţionării” Universului, ne confruntăm cu mistere noi, care, la rândul lor, îşi aşteaptă explicaţiile cuvenite. Dar, ori de câte ori găsim un mister, suntem nevoiţi să îl lămurim. Aceasta este principala resursă care se află în spatele succesului, aproape incredibil, al ştiinţei. În cazul Universului ne confruntăm cu un mare mister. Numai circa 5% din el este alcătuit din materie obişnuită. Restul este reprezentat de energia şi materia întunecate, care sunt două enigme fundamentale ce încă îşi aşteaptă elucidarea, scrie „Ştiinţă&Tehnică“ despre acele mistere întunecate ale Universului.
Primul pe care îl tratează publicaţia este cel al energiei întunecate. Înainte de anul 1998 lucrurile păreau să fie clare. Universul nostru se află în expansiune, aşa cum o demonstrase strălucit Edwin Hubble, încă din anii 1920. Privind către viitorul Universului, comunitatea ştiinţifică era în bună măsură de acord cu ipoteza conform căreia, sub acţiunea gravitaţiei, această expansiune va încetini în timp, după care va începe un proces de contracţie a Universului. Dar, aşa cum se întâmplă adesea în ştiinţă, această ipoteză larg acceptată avea să primească o lovitură decisivă.
Pe la începutul anilor 1990, două echipe de cercetători au încercat să determine această încetinire a vitezei de expansiune a Universului. Prima echipă, numită Supernova Cosmology Project, era condusă de către Saul Perlmutter, de la Lawrence Berkeley National Laboratory iar cea de-a doua, High-Z Supernova Search, era condusă de către Brian Schmidt, de la Australian National University şi de către Adam Riess, de la Space Telescope Science Institute. Ambele echipe şi-au îndreptat atenţia către un anumit tip de supernove, cele de tip Ia.