Metoda revoluționară prin care ar putea fi încetinită îmbătrânirea

Oamenii de știință de la UC San Diego au dezvoltat o modalitate de a încetini procesul de îmbătrânire celulară, folosind un „ceas” genetic oscilant. În cadrul testelor, s-a constatat că celulele de drojdie trăiesc semnificativ mai mult decât cele fără un astfel de „ceas”.

Simptomele familiare ale îmbătrânirii de care ne temem cu toții încep la nivel celular. Fiecare dintre trilioanele noastre de celule suferă o cascadă de modificări moleculare de-a lungul vieții, suferind diferite tipuri de daune până când, în cele din urmă, nu mai pot funcționa eficient și mor, potrivit newatlas.com.

Acest lucru contribuie la declinul sănătății legat de vârstă, de la riduri și părul cărunt până la creșterea riscului de apariție a multor boli.

Într-un studiu anterior, echipa de la UC San Diego a descoperit că celulele par să îmbătrânească printr-unul din cele două procese specifice, angajându-se pe o cale și nu se îndepărtează de cealaltă. Împărțirea este de aproximativ 50/50, chiar și între celulele din aceeași linie genetică în același mediu. Una dintre căi implică declinul stabilității ADN-ului, iar cealaltă declinul mitocondriilor, care produc energie pentru celule. Oricare dintre cele două căi, rezultatul final este același - moartea celulară.

Pentru noul studiu, echipa a dezvoltat o modalitate de a încetini îmbătrânirea celulară permițând celulelor să penduleze între aceste două procese diferite. Pentru a continua analogia, ați ajunge mai repede la destinația finală (moartea celulară) dacă ați urma o singură cale direct până la capăt, dar dacă ați alerga înainte și înapoi între cele două, ar dura mult mai mult timp.

Pentru a reuși acest lucru, echipa a recablat un circuit central de reglementare a genelor care controlează îmbătrânirea celulelor. De obicei, acesta funcționează ca un comutator, trimițând o anumită celulă pe o anumită cale, dar în acest caz cercetătorii l-au modificat pentru a funcționa ca un oscilator de gene. Acest lucru declanșează o celulă să treacă periodic de la o cale la alta, încetinind sosirea la destinația morții celulare.

Echipa a testat intervenția pe celule de drojdie și a constatat că cele aflate sub controlul unui oscilator de gene au trăit cu aproximativ 82% mai mult decât celulele de drojdie îmbătrânite în mod normal. Cercetătorii spun că aceasta este cea mai pronunțată prelungire a duratei de viață a oricărei intervenții anti-îmbătrânire genetice sau chimice anterioare, care funcționează adesea prin încercarea de a readuce celulele la o stare mai tânără.

Bineînțeles, oamenii nu sunt celule de drojdie, dar echipa de cercetători caută acum să aplice tehnica la celulele umane, inclusiv la celulele stem și la neuroni.