Este teama de păianjeni justificată?
0Cercetări recente au arătat că şansele de a fi muşcat de un păianjen sunt mai mici decât ne-am aştepta. Cele mai multe „muşcături de păianjen” sunt, de fapt, muşcături sau înţepături cauzate de artropode sau reacţii ale pielii în urma infecţiilor, potrivit arheologului de la McGill University din Montreal, Chris Buddle.
„Mă ocup de păianjeni de aproape 20 de ani şi nu am fost muşcat niciodată”, a afirmat Buddle, citat de „Live Science”.
„Trebuie să ai ceva ghinion să fii muşcat de un păianjen, pentru că ei nu vor să te muşte.”
Buddle mai spune că păianjenii evit oamenii pe cât posibil şi nu au niciun motiv să îi muşte, pentru că ei nu se hrănesc cu sânge. „Lor le e mai frică de noi, decât ne este nouă de ei”, a subliniat Buddle. „Nu sunt ofensivi”.
Păianjenii muşcă atunci când sunt luaţi prin surprindere. Chiar şi atunci, nu sunt toxici pentru fiinţele umane. Ei atacă nevertebrate mici, cum ar fi insectele, veninul loc neavând efect asupra unor animale mari sau asupra oamenilor.
În plus, mulţi păianjeni nici nu sunt capabili să străpungă pielea umană. Buddle a observat cum păianjenii „îşi mişcau colţii înainte şi înapoi pe pielea lui”, nereuşind să îl muşte.
Mai puţin de 15 specii de păianjeni dintre cele aproximativ 40.000 pot cauza probleme grave unui adult sănătos.
Muşcătura păianjenilor-văduve este una dintre cele mai cunoscute tipuri de muşcături în America de Nord şi prezintă simptome inconfundabile: durere intensă şi contracţii musculare, pentru că muşcătura interferează cu nervii din muşchi.
Decesele în urma muşcăturilor de păianjeni sunt foarte rare astăzi, pentru că există un antivenin. Înainte ca acesta să fie creat, muşcăturile văduvei negre se tratau cu whiskey, cocaină şi nitroglicerină.