După decenii de cercetări, s-a descoperit steaua neutronică născută dintr-o supernovă vizibilă de pe Terra în 1987 FOTO
0După mai bine de trei decenii de observaţii, cercetătorii de la telescopului spaţial James Webb (JWST) au descoperit o stea neuntronică în praful cosmic rămas în urma unei supernove, informează Agerpres, citând Reuters.
Lumina exploziei a fost observată de pe Pământ în data de 24 februarie 1987, la o zi după ce a fost detectată o explozie de neutrini, particule subatomice produse în cantităţi uriaşe atunci când nucleul unei stele mari colapsează. A fost pentru prima dată după anul 1604 când o supernovă a fost vizibilă cu ochiul liber de pe Terra.
Denumită Supernova 1987A, ea s-a produs la 160.000 de ani-lumină de Pământ, în Marele Nor al lui Magellan, o galaxie pitică învecinată cu Calea Lactee. Un an-lumină reprezintă distanţa parcursă de lumină într-un an calendaristic: 9,5 trilioane de kilometri. Steaua, din cauza masei sale mari, a avut o durată de viaţă relativ scurtă, de aproximativ 20 de milioane de ani, mult mai mică decât cea a Soarelui nostru, apreciază speciliştii.
Ce face o supernovă
Stelele cu o masă de cel puţin 8-10 ori mai mare decât cea a Soarelui îşi sfârşesc viaţa într-o supernovă, expulzând în spaţiu o mare parte din materia lor după colapsul nucleului stelar, dar lăsând în urmă o rămăşiţă. Deşi catastrofale, aceste explozii sunt principalele surse de elemente chimice, inclusiv carbon, oxigen, siliciu şi fier, care fac posibilă viaţa. În funcţie de mărimea stelei condamnate la distrugere, rămăşiţa ei poate fi fie o stea neutronică, fie o gaură neagră, un obiect cosmic a cărui atracţie gravitaţională este atât de puternică încât nici măcar lumina nu poate scăpa.
În cazul Supernovei 1987A, mărimea stelei şi durata exploziei de neutrini au sugerat că rămăşiţa ar fi o stea neutronică, dar acest lucru nu a fost confirmat prin dovezi directe până acum. Două instrumente ale telescopului spaţial James Webb (care a devenit operaţional în anul 2022) au detectat recent dovezi chimice revelatoare care implică atomi de argon şi de sulf, ceea ce indică faptul că în spatele resturilor rămase în urma exploziei se ascunde o stea neutronică nou-născută, au anunţat joi cercetătorii care au realizat noul studiu.
Concluzia a peste trei decenii de observaţii: este o stea neutronică
„După ce am urmărit supernova şi am căutat obiectul compact timp de peste trei decenii, a fost captivant să găsim, în sfârşit, dovezile lipsă pentru steaua neutronică, datorită JWST”, a declarat profesorul de astrofizică Claes Fransson de la Universitatea Stockholm din Suedia, autorul principal al studiului publicat în revista Science.
Instrumentele telescopului spaţial James Webb au detectat atomi de argon şi de sulf ai căror electroni externi fuseseră îndepărtaţi, ceea ce înseamnă că erau „ionizaţi”. Cercetătorii au studiat diverse scenarii şi au ajuns la concluzia că exustenţa lor în această stare este posibilă doar cu radiaţiile ultraviolete şi cu raze X provenite de la o stea neutronică.
„Stelele neutronice sunt rămăşiţe compacte şi extrem de dense ale exploziei unei stele masive. Fenomenul este comparabil cu comprimarea întregii mase a Soarelui în interiorul unui oraş. Ele sunt atât de dense, încât conţinutul unei linguri de materie dintr-o stea neutronică poate cântări cât un munte”, a declarat coautorul studiului, Patrick Kavanagh, profesor la Facultatea de fizică experimentală din cadrul Universităţii Maynooth din Irlanda.
Cercetătorii lucrează acum pentru a stabili despre ce fel de stea neutronică este vorba: un tip de stea care se roteşte rapid, numită pulsar, cu un câmp magnetic puternic, sau una cu un câmp magnetic slab.