Descoperire uimitoare: Apa de pe Lună oferă indicii importante despre formarea satelitului natural al Pământului

Un nou studiu realizat pe mostre aduse recent de pe partea îndepărtată a Lunii oferă indicii importante despre formarea satelitului nostru natural.

Un nou studiu realizat de cercetători chinezi scoate la iveală o diferență semnificativă în distribuția apei, susținând teoria conform căreia Luna s-a format în urma unui impact uriaș între Pământ și un alt corp ceresc.

Cercetătorii chinezi de la Academia de Științe au analizat probele colectate de misiunea Chang’e-6 din regiunea South Pole-Aitken și au descoperit că această zonă conține doar 1 până la 1,5 micrograme de apă pe gram de rocă, o cantitate mult mai mică decât pe partea Lunii orientată spre Pământ, potrivit Science Alert.

Această diferență întărește ideea că Luna are o compoziție neuniformă, iar acest lucru ar putea fi o consecință a unui eveniment cosmic major. Ipoteza principală susține că acum 4,5 miliarde de ani, un obiect de dimensiunea planetei Marte, numit Theia, s-a ciocnit cu Pământul. Din resturile rezultate s-a format Luna, iar partea orientată spre planeta noastră a rămas mai fierbinte și mai activă vulcanic pentru o perioadă lungă.

Ce înseamnă aceste descoperiri?

Diferența dintre cele două emisfere lunare, una plină de cratere și relativ uscată, cealaltă dominată de câmpii bazaltice și cu mai multă apă, oferă indicii despre istoria geologică a Lunii și confirmă ipoteza impactului gigantic.

„Abundența apei în mantaua lunară oferă o perspectivă asupra modelelor de formare a Lunii printr-un impact gigantic și joacă un rol crucial în cristalizarea oceanului magmatic lunar și în magmatismul și vulcanismul de lungă durată ulterioare”, explică autorii studiului Huicun He și Linxi Li

În plus, faptul că materialul adus din bazinul Aitken are atât de puțină apă ar putea indica faptul că impactul care a creat acest crater uriaș a mutat cantități mari de materie spre cealaltă parte a Lunii, influențând astfel compoziția celor două emisfere. 

„Noile date despre mantaua din partea îndepărtată a Lunii oferă un punct de reper pentru estimarea abundenței apei din masa de silicați a Lunii, oferind constrângeri critice asupra ipotezei formării printr-un impact gigantic și a evoluției ulterioare a Lunii, pentru care rolul apei este central”, precizează savanții chinezi.

Studiile asupra noilor mostre continuă și ar putea schimba modul în care înțelegem formarea sateliților naturali în general. Cert este că fiecare gram de praf lunar adus pe Pământ ne ajută să reconstruim trecutul cosmic al vecinei noastre din spațiu.