Cea mai veche inimă din lume, descoperită într-o fosilă de 380 de milioane de ani: cui i-a aparținut

Oamenii de ştiinţă sunt de părere că au descoperit ceea ce ar putea fi cea mai veche inimă găsită vreodată, datând din urmă cu 380 de milioane de ani, informează vineri DPA, citată de Agerpres.

Organul muscular provine de la un exemplar fosilizat de peşte cu maxilar care a trăit în perioada devoniană, în urmă cu între 419 milioane şi 359 de milioane de ani.

Alături de inima "frumos conservată", cercetătorii au descoperit şi un stomac, intestine şi un ficat, toate fosilizate.

Potrivit oamenilor de ştiinţă, rezultatele, publicate în jurnalul Science, sugerează că organele provin din corpul unui peşte din familia Arthrodira - un grup dispărut de peşti "cu armură" cu o anatomie asemănătoare cu cea a rechinului modern.

Se speră ca această descoperire să aducă noi informaţii în legătură cu evoluţia vieţuitoarelor, inclusiv a omului.

Cercetătoarea principală Kate Trinajstic, de la Universitatea Curtin din Australia, a descris descoperirea drept "remarcabilă", deoarece se întâmplă foarte rar să fie descoperite ţesuturi moi de la specii străvechi, într-o stare atât de bună de conservare.

"Ca paleontolog care studiază fosile de mai bine de 20 de ani, am fost cu adevărat uimită să găsesc o inimă 3D şi frumos păstrată la un strămoş de acum 380 de milioane de ani", a declarat Trinajstic.

"Evoluţia este deseori considerată drept o serie de paşi mici, însă aceste fosile antice sugerează că a existat un salt mai mare de la vertebratele fără maxilar la cele cu maxilar. Aceşti peşti au, literalmente, inimile în guri şi sub branhii - la fel ca rechinii de astăzi", a precizat ea.

Pe baza descoperirii, cercetătorii au creat modele 3D ale peştelui cu maxilar, care arăta că inima era alcătuită din două camere, cea mai mică fiind localizată în partea de sus.

Trinajstic a declarat că aceste constatări oferă o "fereastră unică" spre modul în care a început să evolueze regiunea capului şi a gâtului pentru a face locul maxilarelor.

"Pentru prima dată, putem să vedem toate organele laolaltă la un peşte primitiv cu maxilar şi am fost deosebit de surprinşi să aflăm că ei nu erau atât de diferiţi de noi. Cu toate acestea, exista o diferenţă esenţială - ficatul era mare şi îi permitea peştelui să plutească, la fel ca în cazul rechinilor de azi. Unii dintre peştii osoşi de astăzi, cum ar fi peştii dipnoi şi bichir, au plămâni care au evoluat din vezica înotătoare, dar a fost semnificativ faptul că nu am găsit nicio dovadă de plămâni la niciunul dintre peştii cu armură dispăruţi pe care i-am examinat, ceea ce sugerează că ei au evoluat în mod independent în peşti osoşi, la o dată ulterioară", a detaliat cercetătoarea.

Fosilele au fost descoperite în formaţiunea Gogo din regiunea Kimberley, situată în vestul Australiei, un recif care păstrează faună şi floră unică din Devonianul târziu.