Care sunt motivele pentru care cadavrele se descompun mai greu în prezent decât în trecut

În cimitirele din Rennes, din nord-vestul Franţei, descompunerea cadavrelor a devenit „aleatorie”, susţine Éliane Ammi, responsabilă cu serviciile funerare, care se află în această funcţie de 23 de ani, potrivit site-ului Quest-France, citat de Digi24.ro.

„Uneori, credem că un corp s-a descompus şi nu e aşa, dar şi inversul e valabil”, a spus femeia, potrivit sursei citate.  Ea îşi aduce aminte de un corp din 1917, găsit mumificat, în timp ce alte trei din acelaşi cavou erau complet descompuse.

Potrivit datelor de la nivel local, în prezent este nevoie de patru-cinci ani în plus pentru ca un cadavru să se descompună complet.  „Vorbeam de 15 ani când am intrat eu în serviciu, astăzi mai degrabă sunt 20 de ani”, precizează Éliane Ammi.

Şi dr. Bouvet, şeful serviciului de medicină legală din Rennes, spune că a observat acest fenoment.  Dar acesta se ocupă de persoane decedate de puţin timp. „Din câte ştiu eu, nicio publicaţie ştiinţifică nu a demonstrat o variaţie universală a descompunerii cadavrelor”, a spus el, subliniind că, totuşi, mai mulţi specialişti din domeniu au ajuns la această concluzie. 

În mod normal , după perioada de rigiditate cadaverică (sau rigor mortis, care durează de la 24 până la 48 de ore), muşchii încep să se relaxeze şi începe un proces de distrugere a ţesuturilor prin acţiunea enzimelor şi a bacteriilor prezente în tubul nostru digestiv. La acest proces se adaugă, în funcţie de condiţii, şi acţiunea faunei tanatofage (insectele). Aşadar, chiar dacă factorii de mediu au o influenţă, cadavrele se descompun în primul rând printr-o acţiune internă.

Cercetătorii germani au avansat acum câţiva ani o ipoteză potrivit căreia oamenii din prezent ingerează mai mulţi conservanţi decât  predecesorii lor.

Pe de altă parte, criptele sunt cimentate, sicriele nu mai sunt amplasate direct în pământ. Sicriele moderne pot avea sisteme de ermetizare, ceea ce ar putea împiedica fauna tanatofagă să treacă la acţiune. Dar nu pot împiedica, totuşi, procesul de descompunere internă. 

O altă ipoteză ar fi că pesticidele, care s-au infiltrat în pământ, ucid vieţuitoarele şi bacteriile, care ajută la procesul de descompunere. În plus, unii oameni de ştiinţă spun că abuzul de antibiotice duce la o „sărăcire” a florei noastre bacteriene.

Dr. Bouvet mai  spune şi că substanţele folosite la îmbălsămare sunt acum mult mai puternice decât în urmă cu 40 de ani. În alte vremuri, îmbălsămarea permitea o conservare minimă până la îngroparea cadavrului. Astăzi, se poate păstra aparenţa integrităţii fizice.

În prezent, primul cadavru văzut de o persoană este adesea cel al unui părinte sau al unei rude, la 50 sau 60 de ani. Corpul neînsufleţit nu mai stă la domiciliu, privegheat de toată familia, inclusiv de copii, cum era cândva obiceiul. În prezent, cele mai multe corpuri neînsufleţite sunt depuse la case funerare, capele etc. Nu ne mai confruntăm cu situaţia degradării unui cadavru.