Calota glaciară din Groenlanda a atins un punct fără întoarcere. Scenariile sumbre ale oamenilor de ştiinţă

Calota glaciară din Groenlanda a atins un punct fără întoarcere în care pierde masă într-un ritm mai rapid decât se poate reface chiar şi presupunând că temperaturile la nivel global ar cunoaşte o stabilizare bruscă, relatează Live Science.

Un studiu publicat pe 13 august în Nature Communications Earth & Environment a arătat că Groenlanda pierde cu 14% mai multă gheaţă în prezent decât între 1985 şi 1999: circa 500 de gigatone de gheaţă se topesc anual - un volum mai mare decât poate fi compensat prin ninsorile anuale.

„Retragerea gheţarilor a pus în mişcare o dinamică în care calota glaciară în întregime suferă o pierdere constantă de masă”, a subliniat Ian Howat, co-autor al studiului.

„Chiar şi dacă condiţiile climatice ar rămâne la fel sau temperaturile ar fi un pic mai scăzute, calota glaciară va continua să piardă masă”, a explicat acesta.

Un studiu publicat în 2019 în Proceedings of the National Academy of Sciences arăta că ritmul topirii calotei glaciare este de patru ori mai mare comparativ cu 2003. Totodată, alţi cercetători au descoperit că masa de gheaţă din Groenlanda se deplasează de la locul ei mai rapid, şi astfel se topeşte într-un ritm mai accelerat.

Noul studiu a combinat imagini prin satelit pe o perioadă de trei decenii şi date obţinute din survolări ale zonei pentru a alcătui repere ale evoluţiei calotei glaciare, în funcţie de diverşi parametri precum grosimea gheţii, deplasarea, dar şi locaţiile în care gheţarii se rup şi liniile de contact cu apa. Prin această metodă au putut urmări pierderile de masă sezoniere, dar şi tipare pe perioade mai lungi de timp.

Există diferenţe regionale ale ritmului de topire şi acesta este mai accelerat în partea de sud-est a Groenlandei - din cauza deplasării gheţarilor şi intrării în contact cu ape oceanice mai calde.

Însă indiferent de aceste diferenţe, o retragere de un kilometru a gheţarilor se asociază în mod consistent cu o creştere între 4 şi 5% a ratei topirii acestora.

Deşi gheţarii au dovedit o sensibilitate la procesele de topire sezoniere, cu vârfuri în timpul verii „din 2000 încoace, pe acestea s-au suprapus linii de referinţă tot mai ridicate - aşa că urmează pierderi şi mai mari”, a declarat Michalea King, coordonatorul studiului, cercetător la Universitatea Byrd Polar din Ohio.

Stegan Rahmstorf, climatolog şi fizician la Universitatea Potsdam, a apreciat că o nouă dinamică se va crea doar atunci când retragerea gheţarilor va împinge calota glaciară tot mai departe de ocean. În cele din urmă aceasta se va separa complet de ocean şi va depinde numai de dinamica dintre rata topirii de la suprafaţa gheţii şi volumul ninsorilor anuale.

„Topirea calotei glaciare din Groenlandea este îngrijorătoare în mod real - deja contribuie destul de mult la creşterea nivelurilor mării. Ea are un punct critic dincolo de care poate ajunge să dispară cu totul. Însă noul studiu nu spune dacă el a fost deja depăşit”, a spus acesta.