A fost identificată „o genă” care ar fi putut juca un rol în apariția limbajului vorbit la oamenii moderni

O variantă genetică specifică, observată la oameni, este probabil una dintre multele care au contribuit la dezvoltarea limbajului la oamenii moderni, spun oamenii de știință. 

Gena, numită NOVA1, conține instrucțiuni pentru o proteină care joacă un rol crucial în dezvoltarea creierului prin legarea și reglarea materialului genetic numit ARN în neuroni, potrivit Live Science. 

Printre alte funcții, ARN-ul acționează ca un intermediar pentru a transmite schițele de la genom la locurile de construcție a proteinelor din interiorul celulelor. Deși și alte mamifere au gena NOVA1, oamenii moderni sunt purtători ai unei versiuni speciale în care o componentă a proteinei rezultate este schimbată cu alta. Mai exact, un compus numit izoleucină este înlocuit cu valină.

Potrivit publicașiei citate, anumite mutații ale genei NOVA1 au fost asociate cu întârzieri în dezvoltare, inclusiv cu probleme legate de limbajul vorbit, precum și cu dificultăți de mișcare la om.

De exemplu, anumite mutații în NOVA1 sunt cunoscute pentru a declanșa o tulburare neurologică, autoimună numită ataxie opsoclonus-myoclonus paraneoplazică, care îi determină pe pacienți să se confrunte cu disfuncții motorii drastice.

Acum, cercetătorii au aruncat o nouă lumină asupra legăturii dintre NOVA1 și limbaj, sugerând că gena ar fi putut ajuta la apariția limbajului vorbit în timpul evoluției omului modern.

Într-un nou studiu, publicat marți, 18 februarie 2025,  în revista Nature Communications, cercetătorii au folosit editarea genei CRISPR pentru a modifica genomul șoarecilor astfel încât aceștia să dețină versiunea umană a NOVA1.

Apoi, ei au examinat moleculele de ARN la care se leagă proteina NOVA1 umană în creierul șoarecilor. Ei au comparat acest lucru cu versiunea de șoarece a NOVA1 la șoarecii care nu au fost modificați genetic.

NOVA1 umană și de șoarece păreau să se lege de unele dintre aceleași secvențe de ARN - și anume, cele implicate în reglarea dezvoltării creierului și a controlului mișcărilor.

Cu toate acestea, nu s-a putut spune același lucru despre ARN-urile care ajută la controlul vocalizării.