414 ani de la uciderea lui Giordano Bruno, omul care a îndrăznit să afirme că Dumnezeu a creat o lume infinită
0În 1600, Giordano Bruno a fost ars pe rug de către liderii Bisericii Catolice pe motiv că ideile sale contrazic creaţia lui Dumnezeu. Bruno se făcea „vinovat“ de gândire liberă. Patru secole mai târziu, noul lider al Bisericii Catolice a catalogat uciderea lui Bruno drept o greşeală.
Giordano Bruno s-a născut în 1548, în provincia Campania din Sudul Italiei. Adevăratul său nume era Filippo, dar şi-a luat prenumele Giordano când a devenit călugăr dominican în mănăstirea „San Domenico“ din apropierea oraşului Napoli. În 1572 a devenit preot, iar la mănăstire studiază retorica lui Platon şi Aristotel precum şi operele teologice ale lui Toma din Aquino (via Wikipedia).
Este atras de scrierile ermetice de origine egipteană şi elenistică, care circulau în acel timp. Fiind încă din tinereţe un gânditor liber şi un non-conformist, care nu se împăca cu regulile stricte ale ordinului călugăresc, este nevoit în 1575 să fugă din mănăstire, pentru a scăpa de acuzaţiile de erezie care îi erau aduse. Se stabileşte pentru o scurtă perioadă la Geneva, unde devine calvinist, dar este şi aici excomunicat şi se refugiază în Franţa. Aici, rămâne timp de şapte ani.
Spre finalul anilor 1500, are o activitatea însemnată, scrie peste 20 de lucrări, printre care dialogurile „De l'infinito, universo e mondi“ („Despre infinitatea Universului şi a lumilor“, 1584) şi „De la causa, principio e uno“ („Despre cauză, început şi unitate“, 1584). Giordano Bruno susţine că stelele sunt asemănătoare Soarelui, că Universul este infinit şi conţine un număr infinit de lumi populate de fiinţe inteligente. În „Cena de le Cenere“ („Cina cenuşii“, 1585) expune teoriile lui Copernic. În concepţia sa panteistă, Dumnezeu a creat Pământul şi oamenii, dar nu a rămas să-i privească impasibil, ci este prezent în tot, iar acest tot, chiar şi imperfect, trebuie acceptat ca atare.
În 1591 acceptă o invitaţie a nobilului veneţian, Giovanni Moncenigo, şi revine în Italia, la Veneţia, unde dă lecţii ca profesor particular, este însă arestat de Inchiziţie, care îl extrădează la Roma. După şase ani de detenţie, timp în care este supus la nesfârşite interogatorii, fiind acuzat de blasfemie, comportament imoral şi erezie. Refuză, în faţa cardinalului Bellarmino, să-şi abjure convingerile, iar la 17 februarie 1600 este ars pe rug în piaţa „Campo dei Fiori“ din Roma. Azi, acolo este ridicată o statuie în cinstea lui.
Despre Giordano Bruno
Triunghiul din coastele Bisericii
Nicolau Copernic, Giordano Bruno şi Galileo Galilei sunt cei persecutaţi de Biserica Catolică pentru ceea ce au crezut şi au îndrăznit să promoveze, cum ar fi că Pământul nu e plat, se învârte în jurul Soarelui, iar Universul este mai mare decât sistemul nostru solar. Galilei a scăpat doar cu o arestare la domiciliu, pe când Bruno rămâne un simbol al persecuţiilor de la acea vreme.
În anul 1979, Papa Ioan Paul al II-lea a declarat că este posibil ca Biserica Catolică să fi greşit condamnându-l pe Galileo Galilei. Ca urmare, a înfiinţat o comisie care să studieze procesul acestuia. În 1983, comisia a ajuns la concluzia că Galileo nu ar fi trebuit să fie condamnat, iar la recomandarea acesteia, în 1984, Vaticanul a publicat toate documentele referitore la procesul lui Galileo.
În cazul lui Giordano Bruno, acelaşi Papa Ioan Paul al II-lea, la 400 de ani de la uciderea gânditorului italian, şi-a exprimat „profunda durere“, regretând eroarea comisă prin condamnarea la moarte.
Află mai multe: