Replicile care îi scot din minţi pe şefi
0Angajaţii nu realizează adesea că îşi agasează superiorii chiar din momentul în care deschid gura. De multe ori, anumite răspunsuri şi întrebări pot schimba radical atitudinea unui superior faţă de angajat
Subalternii eficienţi prind din zbor ideile şefilor, nu pun întrebări inutile şi finalizează sarcinile trasate în timpul stabilit. De aceea, dincolo de felul în care un superior înţelege să se comporte cu subalternii, este extrem de important şi modul în care un angajat ştie să se prezinte în faţa şefului. De exemplu, un studiu realizat anul acesta a scos la iveală că 90% din angajaţii români consideră că managerii lor îi agresează psihic, motiv pentru care cei mai mulţi salariaţi se simt umiliţi, suprasolicitaţi sau confuzi cu privire la sarcinile pe care le au de îndeplinit. Totuşi, nu doar şefii se fac vinovaţi de această situaţie tensionată, ci şi subalternii, prin felul în care comunică în diverse ocazii.
Economistul american Geoffrey James, autorul mai multor cărţi despre relaţiile de la locul de muncă, a identificat acele răspunsuri şi întrebări care îi fac pe şefi să-şi piardă răbdarea cu un angajat.
Printre cele mai uzuale întrebări pe care un angajat ar trebui să evite să le rostească în prezenţa şefului se numără „Cum vrei, mai exact, să rezolv treaba aceasta?“. O astfel de reacţie denotă lipsă de profesinalism şi de interes faţă de sarcina trasată, fiind o problemă de care superiorii se aşteaptă să se lovească mai ales atunci când au de-a face cu un începător în domeniu. Un bun angajat ar trebui să ştie care sunt paşii care trebuie urmaţi pentru a se achita în mod eficient de ceea ce are de făcut.Tot în această categorie se situează şi delegarea de sarcini de la subaltern către superior, situaţie care apare atunci când şeful este rugat să rezolve o sarcină care îi revine angajatului. Aşa că un angajat ar trebui să-i adreseze şefului o rugăminte de genul „Ai putea să suni/să vorbeşti tu?“ numai în cazuri cu adevărat excepţionale.
„O să încerc să termin la timp“ este, de asemenea, un răspuns care nu-i face cinste unui profesionist. Un şef vrea să ştie exact ceea ce se va întâmpla şi când pentru a reuşi să coordoneze o întreagă echipă de angajaţi, fiecare cu termene limită pentru proiecte diferite. De aceea, nu este suficient ca un angajat să încerce să-şi facă treaba, ci ar trebui să deţină mijloacele şi cunoştinţele necesare finalizării unui proiect, consideră specialistul american.
De asemenea, subalternii ar trebui să le prezinte şefilor o imagine cât mai completă a unei situaţii, alături de propuneri pertinente de soluţionare a problemei înainte de a pune întrebarea „Eşti sigur că este o decizie bună?“ .
O altă gafă pe care subalternii o fac în mod frecvent este să omită sau să uite să le comunice şefilor amănunte importante din punct de vedere profesional. Un simplu, „Îmi pare rău, am uitat să vă spun“ nu va face decât să pună paie pe foc. Persoanele care ocupă funcţii de răspundere trebuie să fie mereu pregătite pentru a face faţă surprizelor, iar acest confort se pierde atunci când cei care vin cu „surprize“ neplăcute sunt taman aceia care trebuie să ofere sprijin.
Nu în ultimul rând, un superior nu observă doar părţile negative ale unui angajat, chiar dacă aceasta este impresia pe care o au mulţi subalterni, explică economistul american. Aşa încât o remarcă de tipul „A fost ideea mea şi aş vrea să mi se recunoască meritul“, nu va face decât să diminueze părerea bună pe care şeful şi-a format-o iniţial. Ideile bune sunt apreciate şi contorizate, dar din clipa în care acestea sunt expuse în faţa şefilor şi a colegilor devin proprietatea grupului.
Citeşte şi:
Modă nouă pe piaţa locurilor de muncă: angajatorii te pun să te joci ca să vadă cât de priceput eşti