Povestea artiştilor rebeli din catacombele pariziene

Membrii secreţi ai unei organizaţii care şi-a făcut un obiectiv din înfrumuseţarea locurilor ascunse din Paris, şi-au petrecut ultimii 30 de ani pregătind pe furiş evenimente în tunelurile de sub capitala franceză. Ei spun că nu cer niciodată permisiunea şi nici subvenţii pentru a-şi susţine pasiunea.

După săptămâni de negocieri, jurnaliştii de la BBC au reuşit să aranjeze o întâlnire cu unul dintre membrii colectivului secret al artiştilor francezi, cunoscuţi şi sub numele de „Les UX“. Jurnaliştii au fost întâmpinaţi de un tânăr îmbrăcat complet în negru şi cu un rucsac în spate, alături de care s-au îndreptat spre tunelurile de sub străzile Parisului.

Prin catacombele Parisului nu colcăie şoareci, ci artişti

După câteva minute de mers, Tristan (pseudonimul tânărului) şi alţi doi camarazi ai săi au ridicat capacul unei canalizări, invitându-i pe jurnalişti în subteran: „Repede, repede, până nu vine poliţia!”

„Pare o groapă fără fund, cu o scară ruginită ce duce spre un loc întunecos. Într-un final ajung jos. Spre uşurarea mea nu sunt şoareci, ceea ce înseamnă că am coborât mai adânc decât o fac şoarecii, dar e întuneric beznă şi e foarte multă umezeală. Apa e adâncă până la glezne, iar picioarele noastre sunt deja ude“, îşi amintesc jurnaliştii britanici.

„E bine că eşti îmbrăcat corespunzător“, râde Tristian de situaţie în timp ce merge nestingherit cu cizmele sale de cauciuc.

Abia după ce ajung într-un spaţiu deschis şi uscat, unde pereţii sunt „împodobiţi“ cu sculpturi complexe, tinerii misterioşi se opresc să-şi spună povestea.

Tristan spune despre sine că este un „catafil”, o persoană căreia îi place să cutreiere catacombele Parisului. Mărturiseşte că, pe lângă astfel de locuri, se mai urcă şi pe acoperişurile bisericilor. „Ai o panoramă a oraşului foarte bună, mai ales noaptea“, spune el.

„UX“ reprezintă un grup format din oameni care provin din domenii diferite: nu sunt doar artişti, ci şi ingineri, funcţionari publici, avocaţi, chiar şi un procuror de stat. Se împart în grupuri diferite, în funcţie de interesele lor.

„Lyonnaise des Os“, „Casa şoarecilor“ sau „Untergunther“

Tristan, care este originar din Lyon, spune că „ramura“ UX din care provine este cunoscută sub numele de „Lyonnaise des Os”, denumire ce face referire la grămezile de oase din catacombe. El şi cei din grupul său îşi petrec timpul explorând tuneluri şi gravând sculpturi.

Mai există un grup format în totalitate din femei, numit „Casa şoarecilor“, membrele fiind experte în infiltrări. Cei din grupul „Untergunther“ sunt specializaţi în acte clandestine de restaurare a patrimoniului francez, considerat de ei a fi neglijat de stat. Un alt grup, „La Mexicaine de Perforation” organizează evenimente artistice în subteran, precum festivaluri de film.

Parisul este binecunoscut pentru reţeaua sa de tuneluri subterane, cu care nici o altă capitală nu se poate compara. Oraşul în sine a fost construit prin extragerea calcarului din pământul aflat sub clădiri, aşa că s-au format sute de mii de kilometri de tuneluri. Dacă se mai adaugă şi tunelurile de metrou, cele pentru cablurile de telefon, pentru canalizare şi multe altele, poţi parcurge prin subteran întregul oraş, scrie BBC.

Membrii fondatori ai UX s-au întâlnit la un liceu, la începutul anilor `80. Iniţial a fost doar o adunătură de copii cărora le plăcea să intre ilegal în muzee şi în monumente naţionale prin tunelurile subterane, doar pentru a demonstra că pot. Printre acei copii se numără şi Lazar Kuntsmann, editor video.

„Odată cu înaintarea în vârstă, fiecare şi-a văzut de drumul său, „la suprafaţă”; tot ceea ce este în afara UX, e numit „suprafaţă”, explică el. „Avem două principii importante care stau la baza grupului. În primul rând, nu cerem permisiunea, niciodată nu ne consultăm şi nici nu informăm autorităţile cu privire la activitatea noatră şi, desigur, nu le cerem subvenţii.“

Inovatori, dar nu revoluţionari

Jon Lackman, jurnalist la revista „Wired”, a fost printre primii străini care au scris despre membrii UX, pe care i-a comparat cu nişte hackeri.

„Dacă decideau să organizeze un festival de film sau o producţie teatrală în subteran, nu cereau nimănui voie, ci pur şi simplu făceau rost de resursele necesare“, povesteşte Lackman. „Învăţau cum să tragă internet şi cabluri în subteran, să aducă electricitatea, totul pentru a organiza evenimente artistice.”

Una dintre cele mai faimoase acţiuni, care a avut loc în urmă cu şase ani, a fost restaurarea unui ceas stricat din secol al XIX-lea din Pantheon, monument parizian unde sunt înmormântaţi cei mai respectabili cetăţeni ai Franţei.

O echipă formată din opt restauratori, condusă de Jean Baptiste Viot, unul dintre membrii fondatori şi un ceasornicar profesionist, a construit în secret un atelier. Au lucrat nopţi la rândul, timp de câteva luni, la acest proiect.

„Am fost şocat să văd cum un ceas dintr-o clădire importantă a statului s-a oprit şi nimeni nu face nimic în acest sens“, a declarat Viot.

Odată finalizată misiunea, ei l-au informat pe directorul monumentului, care, iniţial, a fost recunoscător. Superiorii lui, însă, au fost de altă părere: aceştia au demontat ceasul şi au încercat să dea în judecată UX pentru aproximativ 44.000 de euro.

Cazul, însă, nu a fost de competenţa autorităţilor judecătoreşti, deoarece Franţa nu are nicio lege împotriva încălcării ilegale a proprietăţii publice. „Cred că cea mai simplă explicaţie pentru faptele guvernului este că s-a simţit jenat atunci când s-a aflat că într-o clădire precum Pantheonul s-a pătruns atât de uşor şi că antichităţile din interiorul clădirii nu sunt îngrijite corespunzător“, spune Lazar Kuntsmann. De altfel, chiar în acea noapte, Kuntsmann a pus în scenă o piesă de teatru în interiorul Pantheonului.

Jurnalistul Jon Lackman spune că, în ciuda faptului că membrii UX sunt destul de inovatori, nu pot fi consideraţi revoluţionari în ceea ce fac.

„Este cu adevărat emoţionant faptul că ei pun atât de mult suflet în restaurarea unui ceas din secolul al XIX-lea. Dar determinarea lor către conservarea artei este un impuls pe care nu îl întâlneşti prea des la oameni care au înclinaţii artistice, inovatoare”, a mai spus Lackman.