Politeţea nepoliticoasă

Suntem nevoiţi de multe ori să fim politicoşi chiar dacă ne-am dori, pe moment, să reacţionăm altfel. Bunele maniere ne pot aduce avantaje, dar, folosite greşit, se pot întoarce împotriva noastră.

Spunem „bună ziua" colegilor de la birou, iar răspunsul vine abia bâiguit, de cele mai multe ori fără ca persoana ­respectivă să-şi ridice nasul din hârtii sau din monitor. La fel, spunem „mulţumesc" de câteva ori pe zi, dar de câte ori suntem sinceri şi nu o spunem doar din obişnuinţă? Cât este politeţe şi cât falsă politeţe?

Britanicii se ghidează după principiul „nu răni sentimentele nimănui, mai degrabă dezamăgeşte-i uşor", în timp ce olandezii consideră că a spune cuiva verde-n faţă ce simţi nu este doar sănătos, ci şi politicos. Pe de altă parte, mai toţi europenii consideră nelipsitul salut al americanilor „Bună ziua, ce mai faceţi?" destul de fals, pe motiv că nimeni nu poate fi interesat mereu de ce face interlocutorul. Dar cine poate spune cu adevărat ­unde se termină politeţea şi unde începe falsa politeţe?

Comportamentul te dă de gol

Ionela Vasilescu (30 de ani), din Bucureşti, este asistent manager într-o companie multinaţională şi spune că de cele mai multe ori simte că cei din jur folosesc formulele consacrate de politeţe doar pentru că aşa cere eticheta. „Chiar dacă nu pot explica, se simte diferenţa atunci când eşti faţă în faţă cu o persoană, nu doar prin ceea ce spune, ci, mai ales, prin felul în care o spune, prin ton, prin poziţia corpului. Cred că politeţea, ca orice lucru de valoare, poate fi «contrafăcută» pentru a te adapta la o situaţie care, chiar dacă nu-ţi convine, trebuie să o suporţi", a explicat tânăra.

Pericolul în această situaţie este ca lipsa de sinceritate să fie observată de interlocutor, iar consecinţele pot fi cât se poate de neplăcute. „Politeţea poate fi o formă de a nu crea situaţii generatoare de antipatie sau de ostilitate. Într-un fel, ea este o strategie de a evita stările de tensiune sau de conflict posibil între două părţi. Falsitatea este însă uneori percepută în termeni de reciprocitate. E ca un ritual la care participă prin acord implicit ambele părţi", a explicat Aurora ­Liiceanu, doctor în psihologie.

Într-adevăr, mai susţin specialiştii, limbajul nonverbal spune de multe ori mai multe decât cel verbal. Să nu-ţi ridici privirea din calculator atunci când răspunzi la o întrebare, să spui „la revedere", dar trânteşti uşa în urma ta sau să caşti „politicos" pentru a ­sugera că o şedinţă este prea lungă - sunt forme de a fi fals, nicidecum respectuos cu cei din jur.

La fel de importantă este şi poziţia corpului sau chiar şi felul în care ne îmbrăcăm. De pildă, a spune „mă bucur să te văd" uitându-te în altă parte, şi nu la persoana cu care vorbim sau a apărea la birou ­într-o ţinută de petrecere ori de mers în parc atunci când eticheta este clară sunt tot forme de a-ţi manifesta lipsa de respect faţă de ceilalţi, deşi ceea ce scoţi pe gură poate fi cu uşurinţă introdus într-un cod al bunelor maniere.

Minciuni convenţionale

Nu întotdeauna putem însă fi sinceri şi nu putem spune lucrurilor pe nume, iar acest fapt poate presupune un anumit grad de falsitate sau de depărtare de adevăr. Uneori, politeţea se transformă chiar într-un mod de a ne apăra. „Există şi minciuni convenţionale, acceptabile sau care nu pot fi controlate. Comportamentul politicos este necesar deoarece contribuie la armonia relaţiilor, la evitarea emoţiilor negative ca invidia, ura, ostilitatea, gelozia", a mai precizat Liiceanu.

La discuţii politicoase a apelat şi Marius Mihalache (29 de ani), din Cluj-Napoca, care s-a „protejat" astfel de şeful său. „Recunosc că-l întreb «ce mai faceţi?», «cum ­v-aţi petrecut weekendul?», «ce părere aveţi despre...?» doar pentru că asta îi place să audă, nu pentru că m-ar interesa cu adevărat. De multe ori, nici nu-l aud ce-mi răspunde şi zâmbesc şi dau din cap. Când nu o făceam, eram primul scos la colţ în orice situaţie, dar acum, cu puţină falsitate, am scăpat de criticile lui nefondate. De când am descoperit că-i place să fie în centrul atenţiei, viaţa mea e mult mai uşoară", a povestit tânărul.

Apartenenţa la grup anulează politeţea

La fel cum există situaţii în care eşti nevoit să-ţi „măsori" cuvintele sau reacţiile şi să afişezi o politeţe rece, la fel sunt şi situaţii în care temperamentul unor persoane le împiedică pe acestea să păstreze măcar aparenta politeţe. În aceste cazuri sunt foarte importante educaţia şi mediul social din care provine persoana respectivă. „Trăsături precum impulsivitatea fac ca politeţea să nu fie prezentă în comportamentul cuiva. Cultura familiei ­este adesea evidentă în comportamentul copiilor, iar uneori ataşamentul, apartenenţa la un grup cu anumite norme fac ca politeţea învăţată să fie anulată de dorinţa de integrare în grup", a mai precizat ­Aurora Liiceanu.

Într-o astfel de situaţie s-a regăsit Irina Vintilă (38 de ani), din Bacău, mama unui adolescent de 15 ani, care a fost şocată de schimbarea de atitudine a copilului liniştit şi amabil cu toate vecinele pe care l-a crescut ea. „Acum trei ani a trebuit să-l mut pe Andrei la altă şcoală. După câteva luni am fost chemată de dirigintă, că vorbeşte urât cu colegii, răspunde urât profesorilor şi începuse să ia şi note proaste. Nu ştiam ce s-a întâmplat cu copilul care-şi ajuta vecinele să care sacoşele de la piaţă de când era în clasa I.

Cum eu nu am avut niciun succes cu el, l-am trimis la consilierul şcolar. Aşa am aflat că noii lui prieteni i-au spus că nu e «cool» să te porţi frumos cu cei din jur", a povestit Irina. Andrei şi-a schimbat comportamentul doar după ce părinţii i-au interzis să se mai vadă cu acei prieteni şi l-au integrat într-un nou grup, ducându-l la ore de tenis.

"Falsitatea este însă uneori percepută în termeni de reciprocitate. E ca un ritual la care participă prin acord implicit ambele părţi.''
Aurora Liiceanu psiholog

Cum ne exprimăm fără să deranjăm

Pentru a evita situaţiile jenante, specialiştii de pe site-urile de specialitate au câteva sfaturi. Iată câteva dintre ele: 
- Atunci când îţi exprimi bucuria sau regretele pentru un anumit eveniment nu o face doar formal şi din complezenţă, pentru că, dacă nu le simţi cu adevărat, nu au nicio valoare.
- Nu fi fals, pentru că celălalt va simţi că îl minţi şi se va purta ca atare.
- Nu exageraţi exprimându-vă interesul, aprobarea şi simpatia faţă de ceilalţi şi faţă de ideile lor.
- Atunci când vreţi să vă exprimaţi un punct de vedere care nu corespunde cu cel al persoanei cu care discutaţi folosiţi întrebări exploratorii în loc de reproşuri, declaraţi-vă neputinţa de a înţelege anumite lucruri în loc să îl criticaţi în mod direct sau încercaţi să impersonalizaţi cumva replicile.