Părintele spălatului pe mâini: Ignaz Semmelweis, un medic ridiculizat de colegii de breaslă

Spălatul pe mâini este un gest elementar de igienă, fiind necesar pentru prevenirea infecţiilor. Totuşi, legătura dintre spălatul pe mâini şi sănătate a fost făcută abia acum 200 de ani. Cel care a observat importanţa acestui obicei a fost Ignaz Semmelweis, doctor maghiar care nu a fost însă înţeles pe deplin de colegi.

Ignaz Semmelweis, pe numele întreg Ignác Fülöp Semmelweis, s-a născut pe 1 iulie 1818 la Budapesta (Buda, pe atunci), într-o familie de imigranţi cu origini evreieşti şi germane. În 1846 a început să lucreze la Spitalul General din Viena, unde existau două secţii de maternităţi: la una lucrau medici şi rezidenţi care făceau şi autopsii, iar la a doua, moaşe.

Medicul a observat că rata de mortalitate de la secţia cu medici şi rezidenţi era mult mai mare faţă de cea de la a doua clinică. Desesele în rândul femeilor erau cauzate de febra puerperală, care apare la femeile lăuze în urma pătrunderii în uter a unor agenţi patogeni. Semmelweis a făcut cercetări şi a observat că aşa-numitele particule cadaverice care însoţeau acele autopsii erau aduse în maternitate chiar de medici. Drept urmare, Semmelweis a impus o regulă: medicii să îşi dezinfecteze mâinile cu o soluţie cu clor. 

Citeşte aici cum au primit însă colegii săi de breaslă din Europa această descoperire şi ce s-a întâmplat ulterior cu medicul.