Când hipertensiunea are cauze hormonale. Explicațiile dr. Claudia Irimie, endocrinolog MedLife
0Hipertensiunea arterială este una dintre cele mai frecvente afecțiuni din România. Aproape jumătate din populația României cu vârste între 45–54 ani suferă de hipertensiune arterială.
De cele mai multe ori este tratată de cardiolog și ținută sub control cu medicație. Însă există situații în care tensiunea mare nu este doar o boală în sine, ci un simptom al unei probleme endocrine. Dr. Claudia Irimie, medic endocrinolog la MedLife, atrage atenția că unele forme de hipertensiune arterială (HTA) pot fi chiar vindecabile, dacă sunt descoperite la timp.
15% dintre cazuri pot avea o cauză ascunsă
De cele mai multe ori, tensiunea arterială mare nu are o cauză identificabilă. Există însă câteva semnale de alarmă care le spun medicilor că hipertensiunea arterială ar putea fi secundară, adică produsă de o problemă inclusiv endocrină iar atunci este importantă evaluarea la endocrinolog.
„Deși cei mai mulți pacienți au hipertensiune «esențială», aproximativ 15% dintre cazuri sunt forme secundare – adică tensiunea mare este un simptom al altei probleme, inclusiv endocrine,” atrage atenția dr. Claudia Irimie. În practică, nu fiecare hipertensiune are o cauză secundară, dar aceasta nu poate fi exclusă fără o evaluare corectă.
Când în joc este o cauză endocrină
Medicul endocrinolog explică foarte clar situațiile în care trebuie luată în calcul o cauză hormonală: „Semnalele de alarmă sunt acele situații în care hipertensiunea pare «mai mult decât hipertensiune» – adică e prea severă, prea timpurie, prea greu de controlat sau vine la pachet cu indicii biologice/ clinice care trimit spre o cauză hormonală.”
În opinia specialistei, ar trebui să ne gândim la o cauză endocrină mai ales când:
· Hipertensiunea apare la vârste tinere (de exemplu sub 30–35 de ani), fără un context clar de risc.
· Este greu de controlat: tensiunea rămâne mare în ciuda a 3 medicamente corect alese (inclusiv un diuretic) sau necesită 4+ medicamente.
· Se asociază cu dezechilibre ale unor electroliți, cum ar fi potasiul seric scăzut.
· Tensiunea are crize/ episoade cu palpitații, transpirații, tremor, anxietate, cefalee intensă (posibilă secreție excesivă de catecolamine).
· Apar aspecte clinice particulare care sunt sugestive pentru excesul/ deficitul hormonal de tip:
o creștere în greutate cu redistribuție „atipică”, vergeturi violacee, fragilitate cutanată (posibil hipercortizolism/ Cushing)
o simptome ale excesului de hormoni tiroidieni sau deficitului de hormoni tiroidieni hipotiroidism (puls crescut , intoleranță la căldură/ frig, scădere/ creștere în greutate, tremor etc.)
o modificări progresive ale fizionomiei/ mâinilor/ picioarelor (posibil acromegalie)
· Există un incidentalom suprarenalian (o formațiune nodulară găsită întâmplător la investigarea CT/RMN la nivelul glandelor suprarenale care sunt localizate deasupra rinichilor), care poate secreta hormoni.
,,Fiecărui pacient i se fac investigațiile de bază, iar dacă apar semnale de alarmă — tensiune foarte mare sau greu de controlat, debut la vârste tinere, potasiu scăzut, crize cu palpitații și transpirații sau semne endocrine — atunci sunt recomandate investigații specifice, pentru că unele forme de hipertensiune secundară sunt tratabile țintit și uneori chiar vindecabile”, explică medicul.
Studiile științifice arată că hipertensiunea poate fi găsită la aproximativ 5–10% dintre pacienții hipertensivi. Cea mai frecventă cauză de hipertensiune endocrină este hiperaldosteronismul primar (sindromul Conn) — adică secreție excesivă de aldosteron, un hormon secretat de glandele suprarenale. Un studiu despre screeningul pentru hipertensiunea endocrină la pacienți tineri (sub 40 de ani) a scos la iveală că 20% dintre aceștia aveau hipertensiune de cauză endocrină, iar hiperaldosteronismul primar a fost diagnosticat la 14,6% dintre ei.
O legătură directă între disfuncția tiroidiană și tensiunea arterială
„Tiroida influențează tensiunea arterială prin efectele hormonilor tiroidieni asupra inimii, vaselor și rinichilor. Când funcția tiroidei produce prea puțini sau prea mulți hormoni, «se schimbă setările» sistemului cardiovascular.”
Dr. Irimie explică diferențele: „Dacă tiroida e hipofuncțională, tensiunea poate crește, mai ales valoarea diastolică, iar în cazurile în care tiroida eliberează o cantitate prea mare de hormoni tensiunea crește mai ales valoarea sistolică.”
În cazul unei hipertensiuni nou apărute, însoțită de simptome precum puls rapid, tremor, variații de greutate sau intoleranță la frig ori căldură, medicul recomandă verificarea hormonilor tiroidieni. „Când un pacient are hipertensiune nou apărută și asociază simptome sugestive, este rezonabil să includem în evaluare și TSH și FT4 — pentru că normalizarea funcției tiroidiene poate îmbunătăți controlul tensiunii.”
Ce se întâmplă dacă tratăm doar tensiunea, nu și cauza?
Ignorarea cauzei endocrine poate avea consecințe serioase. „Dacă tratăm o hipertensiune endocrină doar cu «medicamente clasice pentru inimă» (antihipertensive), fără să corectăm cauza hormonală, se pot întâmpla câteva lucruri importante: tensiunea rămâne greu de controlat sau revine constant la valori mari. Practic, tratăm efectul, nu cauza,” avertizează endocrinologul.
Mai mult decât atât, riscurile cresc: „Excesul hormonal nu afectează doar tensiunea, ci poate avea efecte directe asupra vaselor, inimii și rinichilor. În timp, asta se poate traduce prin risc mai mare de infarct, accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă, afectare renală.”
Există și situații acute periculoase, cum este feocromocitomul, unde „crizele pot deveni severe și pot duce la urgențe cardiace sau neurologice care pot conduce chiar la deces”. În sindromul Cushing, rămân active problemele asociate (glicemie crescută/ diabet, fragilitate vasculară, risc trombotic etc.); iar în hiperaldosteronism primar, potasiul poate rămâne scăzut sau instabil, cu risc de tulburări de ritm și afectare cardiovasculară.
De multe ori, HTA nu dă simptome ani la rând, însă în acest timp poate afecta inima, creierul, rinichii și ochii. De aceea, o pastilă luată „la întâmplare” nu este o soluție — poate chiar să fie greșită pentru situația respectivă.
,,Se poate pierde o șansă reală de tratament țintit (și uneori chiar de vindecare). Unele cauze endocrine permit tratamente specifice sau intervenții care pot normaliza tensiunea sau o pot face mult mai ușor de controlat decât înainte”, precizează medicul.
Un diagnostic care a schimbat destinul unei tinere
Dr. Claudia Irimie a avut pacienți cu astfel de probleme, cu hipertensiune care apare în crize, mai ales la persoane tinere. ,,O pacientă de 24 de ani s-a prezentat după mai multe evaluări medicale, inclusiv în străinătate, pentru episoade repetate de creșteri bruște și foarte mari ale tensiunii arteriale („crize hipertensive”). În urma investigațiilor endocrinologice, analizele au arătat valori mult crescute ale catecolaminelor – hormoni de tip „adrenalină”, produși de glandele suprarenale, care pot declanșa palpitații, transpirații, anxietate și creșteri severe ale tensiunii arteriale. Explorările imagistice (CT) au evidențiat formațiuni tumorale mari la nivelul ambelor glande suprarenale. În astfel de situații, lucrăm întotdeauna în echipă: endocrinolog, cardiolog, chirurg, radiolog și medic de laborator, pentru a lua cea mai bună decizie, în condiții de maximă siguranță pentru pacient”, a povestit medicul.
Tânăra a fost supusă unei intervenții chirurgicale, în urma căreia au fost îndepărtate formațiunile tumorale adrenale. Evoluția a fost foarte bună: tensiunea arterială s-a normalizat, confirmând diagnosticul de feocromocitom bilateral, o situație rară.
,,Un detaliu care ne-a bucurat în mod special a fost că, la mai puțin de doi ani după tratament, pacienta a rămas însărcinată și a avut o evoluție bună pe parcursul sarcinii. Este un exemplu de cauză rară de hipertensiune care, atunci când este diagnosticată corect și tratată la timp, poate fi vindecată, cu un impact major asupra calității vieții”, a povestit dr. Irimia.
În anumite situații, hipertensiunea se poate vindeca
Hipertensiunea este adesea tăcută, dar periculoasă, motiv pentru care endocrinologul insistă asupra screeningului activ: „Este necesar un screening activ pentru depistarea precoce a formelor secundare de hipertensiune arterială. Un diagnostic pus la timp ne permite să intervenim asupra cauzei, să prevenim complicațiile, să îmbunătățim calitatea vieții și, în anumite situații, să obținem chiar vindecarea hipertensiunii arteriale. În practica noastră există cazuri corect diagnosticate de hipertensiune arterială secundară în care, după tratarea cauzei, obținem vindecarea hipertensiunii.”
Totuși, nu întotdeauna valorile revin complet la normal, mai ales după 40–50 de ani, când pot exista modificări vasculare ireversibile. De aceea, recomandările dr. Irimie sunt:
· „Măsurați tensiunea regulat, nu doar când vă simțiți rău.”
· „Tratamentul trebuie ales și ajustat de medic.”
· „Luați tratamentul consecvent, nu doar «când simt că am tensiune».”
Surse:
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/25119722/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/24371473/