O treime din oameni ajunge să-şi regrete tatuajul la bătrâneţe

Act de rebeliune, formă de artă sau un simplu model „încrustat“ pe piele, tatuajul a evoluat, de-a lungul anilor, de la un simplu desen care marca poziţia socială a individului la o mostră de curaj ce atrage privirile celor din jur. Totuşi, câte persoane confundă astăzi tatuajul cu un accesoriu la modă şi câte din ele îl vor afişa, la bătrâneţe, cu mândrie?

„Regrete? Da, am trei regrete: o rândunică, un fluture şi o margaretă“, povesteşte Imogen Edwards-Jones, o scriitoare de origine britanică. Femeia recunoaşte că acum 25 de ani a trecut printr-o perioadă de rebeliune şi şi-a „încrustat“ pe piele trei tatuaje.

„Îmi aduc aminte cum mă plimbam pe străzile din Bristol pentru a găsi un salon mic în care să-mi fac primul meu tatuaj“, explică Imogen, femeia care astăzi este mama a doi copii. „Nu ştiu de ce am ales să-mi imprim o rândunică pe piele, dar ştiu sigur că, la momentul respectiv, a avut o adevărată semnificaţie pentru mine“, a adăugat ea.

După rândunica „desenată“ deasupra călcâiului au mai venit încă două modele, o margaretă şi un fluture. Cele trei simboluri, preţuite de Imogen în perioada tinereţii, s-au modificat, însă, în timp şi şi-au pierdut din intensitatea culorii.

Imogen Edwards-Jones FOTO dailymail.co.uk

Nimeni nu-ţi spune că, oricât de frumos ar părea un tatuaj la început, pe parcurs culorea lui se va estompa, explică Imogen Edwards-Jones

Scriitoarea este de părere că majoritatea adulţilor, care în anii ʼ80 şi-au petrecut o vacanţă în Ibiza, s-au întors acasă cu „un suvenir“ inscripţionat pe piele. „Jumătate din angajaţii care activează în domeniul managementului din ţară (Marea Britanie - n.r) au o floare pe coapse sau o notă muzicală pe încheietura mâinii“, observă Edwards-Jones.

De ce se grăbesc oamenii să-şi deseneze pe braţe şi pe picioare diverse simboluri? Din cauza celebrităţilor, afirmă scriitoarea cu certitudine. Robbie Williams, David Beckham şi Johnny Depp sunt numai trei dintre sutele de vedete care, astăzi, reprezintă un exemplu negativ pentru adolescenţi, explică ea.

Conştientă de erorile ei, Imogen a vrut să-şi îndepărteze cele trei simboluri ale rebeliunii din tinereţe, dar a fost nevoită să constate că procesul este unul destul de dureros şi că, deşi scapi de un desen, rămâi cu o cicatrice de toată frumuseţea.

Scriitoarea britanică nu este singura persoană care se confruntă cu astfel de probleme. În 2012, au fost publicate rezultatele unui studiu coordonat de  doctorul Caroline Owen, de la Spitalul East Lancashire din Marea Britanie. Astfel, o treime din respondenţi au afirmat că regretă tatuajul făcut în perioada adolescenţei şi că doresc să-l îndepărteze. În ceea ce priveşte participanţii de sex masculin, aceştia sunt dispuşi să renunţe la simbolurile pe care şi le-au tatuat până să aibă 16 ani. La publicul feminin, lucrurile se schimbă. Ele doresc să-şi şteargă desenele imprimate după vârsta de 21 de ani.

Femeile care au tatuaje sunt mult mai uşor de „agăţat”

În plus, o altă echipă de specialişti a mai enunţat o serie de teorii bazate pe rezultatele unui studiu realizat în 2009. Aceştia au descoperit că există o credinţă răspândită în rândul bărbaţilor că şansele lor de a se culca cu o femeie de la prima întâlnire cresc considerabil dacă partenera are tatuaje. Cel puţin, asta încearcă să dovedească un nou studiu condus de Nicolas Guéguen de la Universitatea din Bretagne-Sud, Franţa. Guéguen a investigat legătura dintre modul în care bărbaţii evaluau atractivitatea unei femei, dorinţa de a ieşi la o întâlnire şi consimţirea de a face sex de la prima întâlnire cu situaţia în care o femeie avea sau nu un tatuaj, arată „Huffington Post”.