„Nu este vorba despre bani. Îmbrăţişează-mă”. Lecţia unui cerşetor pentru restul lumii

Când fotograful Ivan Velinov a surprins un om al străzii într-o fotografie, a reuşit să prindă mai mult decât atât. Fotografia şi conversaţia care a urmat au fost postate pe mai multe reţele sociale, datorită mesajului sfâşietor al omului care trăieşte pe străzi.

Proiectul „Portraits of Boston” are ca scop capturarea unui moment, expresia unei persoane, sentimente şi senzaţii care să nu mai aibă nevoie de cuvinte. În acest caz, conversaţia dintre cei doi a fost cea care a stabilit tonul fotografiei. 

Discuţia celor doi cuprinde aspecte legate de realităţile dure ale vieţii, sinucidere şi alienare, dar, în acelaşi timp, arată cât de uşor poate un gest de compasiune să schimbe totul. 

Discuţia dintre fotograf şi omul care trăieşte pe străzi. 

- Hei, fă-mi şi mie o poză”

- Nu pot, este prea întuneric.

- Da, avem nevoie de nişte lumină. Hai să mergem acolo.

- Eşti cerşetor?

- Da, sunt.

- De cât timp locuieşti pe străzi?

- De 15 ani. Am trăit în Boston pentru opt luni. Înainte de asta am fost în in Washington, Virginia, New York, Philadelphia, Louisiana, Florida...

- De ce nu ai rămas în Florida? E vremea mai caldă acolo.

- Am venit să-mi văd familia. Dar ei nu vor să mă vadă pe mine. Ei nu înţeleg depresia. Mă tratează ca pe un gunoi. Oamenii străzii se comportă mai frumos cu mine decât propria mea familie. 

- Ce s-a întâmplat acum 15 ani? Cum ai ajuns pe stradă?

- Am încercat să-mi dau foc de două ori. Am avut 30 de operaţii. Am murit de două ori, dar Dumnezeu m-a adus înapoi. Nu ştiu de ce.

- De ce ai făcut asta?

- Eram deprimat. De ce plângi?

- Pentru că eşti un om frumos, şi familia mea este întoarsă pe dos, şi eu sunt deprimat. Cred că pot să te înţeleg. 

- Da, sunt un om bun. Când faci poze oamenilor, să nu-ţi baţi joc de ei. 

- Nu, omule, n-am să fac asta. Mie îmi plac oamenii. D-aia le fac şi poze. 

- Şi când îţi faci propriul tău portofoliu, să nu-i denigrezi. Lasă imaginile să vorbească de la sine. 

- Aşa am să fac. Eşti în siguranţă pe stradă?

- Da, sunt... Şi acum am şi opt dolari să-mi cumpăr ceva de mâncare. 

- E tot ce am. Data viitoare, îţi dau mai mult. 

- Nu, nu este totul despre bani. Îmbrăţişează-mă. Şi data viitoare când mă vezi, îmbrăţişează-mă din nou. Şi mulţumesc pentru poză.