NASA a început scanarea Lunii

Sondele gemene GRAIL – A şi GRAIL – B, lansate de Agenţia spaţială americană acum mai bine de 100 de zile, s-au plasat cu succes pe orbita satelitului natural al Pământului.

GRAIL-A (Gravity Recovery And Interior Laboratory) a ajuns pe orbita Lunii pe 31 decembrie, iar GRAIL - B i s-a alăturat în prima zi a anului 2012. Cei doi sateliţi identici, fiecare de mărimea unei maşini obişnuite de spălat, vor scana satelitul natural al Pământului, de la suprafaţă spre exterior, şi vor cartografia în detaliu câmpul gravitaţional selenar.

Savanţii de la NASA speră să înţeleagă mai bine alcătuirea şi compoziţia Lunii şi, astfel, să poată să emită teorii pertinente despre formarea şi evoluţia corpului ceresc, informează bbb.co.uk. De asemenea, oamenii de ştiinţă vor putea verifica o ipoteză îndrăzneaţă, apărută la sfârşitul anului trecut, potrivit căreia, în urmă cu miliarde de ani, Pământul avea doi sateliţi naturali.

Descoperiri revoluţionare

Dr. Maria Zuber, coordonatorul principal al misiunii, speră în descoperiri revoluţionare. „Este o călătorie spre centrul Lunii. GRAIL va folosi măsurători extrem de precise ale gravitaţiei, cu ajutorul cărora vom afla cum arată şi din ce e compus interiorul astrului. Cu ajutorul acestei misiuni se vor rescrie cărţile ştiinţifice despre evoluţia Lunii", a declarat pe site-ul NASA Maria Zuber, profesor la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (SUA).

Timp de nouă luni, sateliţii vor zbura în tandem pe orbită în jurul Lunii înregistrând zonele în care gravitaţia este mai scăzută sau mai puternică, alcătuind o hartă precisă.

Alimentate cu energie solară

Lansate de la baza militară din Cape Canaveral, Florida, pe 10 septembrie, cele două sonde GRAIL au avut nevoie de mult mai mult timp pentru a se plasa pe orbita Lunii şi au parcurs prin spaţiu peste patru milioane de kilometri. Această călătorie lungă, ce a permis reducerea consumului de carburant şi energie, le-a oferit membrilor misiunii posibilitatea de a supraveghea modul în care funcţionează sondele şi instrumentele instalate pe acestea, a explicat NASA.

Sondele cântăresc fiecare aproximativ 200 de kilograme şi sunt construite de Lockheed Martin. GRAIL - A şi GRAIL - B sunt alimentate cu energie cu ajutorul a două panouri solare şi al unei baterii cu litiu.

Trei ani de pregătiri

NASA a anunţat această misiune încă din mai 2008, când profesorul Maria Zuber, coordonatorul proiectului, a şi explicat principiul de funcţionare. Sateliţii vor zbura în jurul Lunii, unul în spatele celuilalt, distanţa dintre ei fiind în permanenţă măsurată cu exactitate. Observând cum distanţa dintre cei doi sateliţi se măreşte sau se micşorează în timp ce survolează suprafaţa Lunii, oamenii de ştiinţă vor putea întocmi harta detaliată a câmpului gravitaţional selenar.

Gravitaţia Lunii este neuni­formă şi, fără o hartă de navigaţie cât mai precisă, sateliţii artificiali de pe orbită se pot prăbuşi, arată NASA. De altfel, toţi cei cinci sateliţi lansaţi de NASA pe orbita Lunii, între anii 1966 şi 1972, au avut această soartă. La fel au păţit şi cei patru sateliţi selenari sovietici, lansaţi între 1959 şi 1965.