Motivul pentru care unii oameni nu pot scăpa de frica de întuneric: cum poate fi alungată teama de necunoscut

Frica de întuneric nu provine din experienţe din copilărie, ci este înnăscută, întunericul având locul său în psihicul nostru ca o manifestare a necunoscutului. Conform specialiştilor, unii oameni nu sunt capabili să recunoască adevărata problemă din spatele temerilor existente.

Motivele pentru care cineva dezvoltă o anumită teamă în timpul copilăriei sunt diverse. Sunt o mulţime de lucruri care pot influenţa teama unui copil de câini sau care plânge la auzul tunetelor. Totuşi, există o teamă pe care cei mai mulţi oameni o experimentează la un moment dat: frica de întuneric. Şi, spre deosebire de cele mai multe temeri din copilărie, foarte multe persoane nu reuşesc să treacă peste aceasta, scrie nymag.com.

Anumite temeri sunt obţinute din experienţele de viaţă specifice, altele sunt universale şi înnăscute. Frica de întuneric se încadrează în cea de-a doua categorie. Interesant este că nu întunericul în sine inspiră teamă, ci faptul că acesta ne lasă vulnerabili şi expuşi, în imposibilitatea de a identifica orice ameninţări care ar putea fi ascunse în apropiere.

Întunericul are locul său în psihicul nostru ca o manifestare a necunoscutului. Psihologul Thomas Ollendick, director al Centrului de Studiu pentru Copii de la Universitatea Virginia, este de părere că această problemă provine din teama de neaşteptat. „Copiii cred tot ce îşi imaginează. Văd în întuneric hoţi care ar putea intra peste ei, că ar putea fi răpiţi, sau monştri care ar putea să vină şi să le ia jucăriile“, a spus specialistul. Creierul nostru, cu alte cuvinte, echivalează întunericul cu latura înfricoşătoare a posibilităţilor nelimitate cu privire la ce ni s-ar putea întâmpla.

Întunericul, o teamă des întâlnită şi în rândul adulţilor

Pe măsură ce îmbătrânesc, oamenii învaţă să scape de teama de întuneric. Obscuritatea poate apărea în spaţii noi, dar cei mai mulţi învaţă în cele din urmă să devină suficient de puternici emoţional pentru a decide să închidă lumina în propriile lor case, pe timp de noapte. Într-un studiu realizat în Marea Britanie, aproape 40% dintre respondenţi au declarat că le este teamă să se plimbe prin casă dacă luminile sunt stinse. Mai mult, 10% se temeau să se ridice din pat atunci când aveau nevoie să utilizeze baia în mijlocul nopţii.

Într-un alt studiu, aproximativ jumătate dintre participanţii care se confruntau cu insomnie au admis că frica de întuneric a contribuit la starea lor, în timp ce un sfert dintre respondenţi au fost de părere că frica puternică poate duce la insomnie cronică.

Frica de întuneric poate fi tratată prin terapia de expunere

Persoanele care suferă de insomnie pot confunda uşor frica de întuneric cu alte temeri, provocând şi mai multă anxietate generală. „O persoană nu poate să nu fie în măsură să adoarmă după ce a stins lumina, dacă mintea ei începe să producă diferite gânduri înfricoşătoare. Se gândeşte dacă cineva îi va sparge casa în loc să realizeze că aceste asociaţii pot indica o frică de întuneric, sare peste acest pas şi presupune că are o frică de hoţi“, a spus Colleen Carney, profesor de psihologie la Universitatea Ryerson. Acesta este de părere că o frică intensă de întuneric poate fi tratată prin terapia de expunere, cheia principală fiind recunoaşterea problemei. Confruntarea cu stimulii care provoacă teama se poate face de obicei gradual. Expunerea terapeutică include, de asemenea, o componentă care implică o restructurare cognitivă prin provocarea gândurilor distorsionate şi iraţionale care sunt asociate răspunsului fobic.