Mituri despre carnea de peşte: care sunt cei mai contaminaţi peşti cu mercur

Mituri despre carnea de peşte. Carnea de peşte reprezintă o parte necesară a unei diete echilibrate. Pe de altă parte, există o mulţime de informaţii contradictorii legate de consumul de peşte, care ar putea duce la excluderea peştelui de pe lista alimentelor preferate. Iată care sunt cele mai întâlnite mituri despre carnea de peşte.

Mituri despre carnea de peşte: senzaţia de saţietate nu durează mult timp

Carnea de peşte poate să ofere sau nu senzaţie de saţietate pentru mai mult timp în funcţie de modul şi de cantitatea pe care o consumăm şi mai ales de alimentele cu care o asociem. Astfel, o porţie de carne de peşte slab, cum este păstrăvul la grătar, alături de o salată, nu va fi la fel de săţioasă ca o porţie de somon (carne de peşte bogată în grăsimi) cu cartofi la cuptor şi sos de smântână.

Mituri despre carnea de peşte: tot peştele oceanic predispune la intoxicaţia cu mercur

În ultimii ani se discută foarte mult despre riscul intoxicării cu mercur în cazul consumului de peşte oceanic, din regiunile cu ape extrem de poluate. Aceste posibile riscuri nu ar trebui totuşi să ne facă să excludem cu desăvârşire peştele oceanic din meniu. Dintre peştii oceanici, nu toţi au un conţinut ridicat de mercur. Printre cei mai contaminaţi peşti oceanici se numără rechinul, peştele spadă, macroul de mare (regal), ton Albacore (ton alb) şi ton bluefin. Printre tipurile de peşte oceanic recomandat se numără păstrăvul curcubeu, sardina, tonul de dimensiune mică (tongol, bigeye şi skipjack), anşoa, somon sălbatic de Pacific etc. Bineînţeles, ne putem limita la consumul peştelui de apă dulce, dar acesta nu este o sursă la fel de bogată de grăsimi esenţiale, precum peştele oceanic. O variantă mai sigură este peştele de crescătorie, dar cu condiţia să fie crescătorii verificate, cunoscute.

Mituri despre carnea de peşte: este cel mai dietetic tip de carne

Carnea de peşte poate fi slabă sau grasă, aşadar nu toate speciile de peşte intră în categoria alimentelor dietetice. Astfel, peştele slab este inferior caloric cărnii de pui, dar peştele gras, ca tonul şi somonul, furnizează mai multe calorii decât carnea de pasăre. Crapul de tipul celui pescuit din Dunăre sau păstrăvul de munte au un raport proteine-calorii ridicat, comparabil cu carnea de vânat.

Mituri despre carnea de peşte: toate tipurile de peşte îmbunătăţesc sănătatea inimii

Nu toate tipurile de peşte îmbunătăţesc sănătatea inimii atunci când sunt consumate corect, adică pregătite la grătar, fierte sau perparate la abur pentru a-şi păstra valorile nutriţionale. Printre cele recomandate se numără peştele oceanic gras, de tipul somonului sau tonului. Peştele de apă dulce, cum este somnul, oferă grăsimi saturate care cresc nivelul colesterolului rău şi predispun la acumularea kilogramelor.

Mituri despre carnea de peşte: peştele prăjit este mai sănătos decât alte mâncăruri grase

Singurul mod în care peştele prăjit poate fi mai sănătos decât o friptură de porc este când îl gătim într-o tigaie non-aderentă în care punem numai câteva picături de ulei de măsline. Peştele pane, prăjit în baie de ulei, poate conţine chair mai multe calorii decât o friptură de porc sau decât un burger.