Micul Trianon de la Floresti-Prahova, distrus de nepasarea autoritatilor si de bacilul Koch

Exista monumente de arhitectura ridicate de nobilimea autentica a Romaniei pe care vremea si vremurile le-au adus intr-o stare jalnica. Unul dintre ele este Micul Trianon de la Floresti-Prahova.

Exista monumente de arhitectura ridicate de nobilimea autentica a Romaniei pe care vremea si vremurile le-au adus intr-o stare jalnica. Unul dintre ele este Micul Trianon de la Floresti-Prahova. Se spune ca aceasta cladire a fost urmarita de un blestem crunt. in anul 1907, Grigore Gh. Cantacuzino, unul dintre cei mai mari mosieri ai Romaniei, poreclit Nababul, incepe constructia unui palat cum nu s-a mai vazut pe la noi. La dorinta principesei Alice, fiica lui, palatul va avea 365 de dormitoare, cate unul pentru fiecare zi a anului, sapte sali de bal, multe saloane si un parc dendrologic de 150 de hectare, cu arbusti de esenta rara, apeducte, terenuri de vanatoare, golf si echitatie. Dupa moartea Nababului, mostenitorii acestuia nu au mai avut bani sa finalizeze grandioasa lucrare. Palatul a fost parasit inainte sa se fi locuit in el.
Armata Rosie a furat coloanele ionice din piatra de Albesti
La inceputul celui de-al doilea razboi mondial, impresionati de frumusetea si rafinamentul palatului, nemtii incep sa faca de garda in jurul lui. Chiar generalul Von Paulus, mare iubitor de arta, a scris in memoriile sale: "Valea Prahovei, pe langa petrol si Peles mai are o bogatie de nepretuit: palatul Micului Trianon, mai izbutit si maret decat originalul de la Paris". Nu trece mult timp si Micul Trianon incepe sa fie devastat, intai de Armata Rosie eliberatoare, care a luat cateva coloane ionice din piatra de Albesti, apoi de taranii din zona. Acestia au smuls din trupul monumentului, ani de-a randul, piatra, elemente decorative baroce, renascentiste sau neoclasice, impodobindu-si grajdurile si cocinele. Si, pentru ca nu era de ajuns, guvernul Petru Groza aduce in apropierea Micului Trianon o satra de tigani, care a fost sfatuita tovaraseste sa caute printre zidurile palatului materiale de constructie pentru a-si ridica niste cocioabe. Din cauza furturilor de piatra, structura de rezistenta a cladirii a fost slabita. in 1977 s-au daramat cosurile. Atunci au cazut si zidurile interioare. Mai nou, palatul sufera din cauza unei ciuperci litofage, un fel de cancer al pietrei. O eventuala restaurare a acestui obiectiv de o valoare istorica inestimabila depaseste puterile bugetului, fara a pomeni banii pentru dezinfectare. Investitorii straini se tin departe din cauza sanatoriului TBC aflat in apropiere. Desi zona arata deosebit de pitoresc, nici patronii autohtoni nu se inghesuie sa-si faca vile acolo. Chiar si Ceausescu intentiona sa-si faca aici o resedinta, dar, cand a auzit de sanatoriu, a renuntat.
Parcul dendrologic a devenit pajiste comunala
Azi, Micul Trianon isi asteapta cuminte moartea, batjocorit, manjit pe coloane cu tot felul de inscrisuri pornografice, ars de soare si biciuit de ploi. Din cand in cand, aceasta cladire monumentala serveste ca decor la turnarea unor videoclipuri. Pe zidurile ranite ale palatului au crescut buruienile si copacii. ingerii care incadreaza vestitul blazon al Cantacuzinilor parca urla de disperare. Parcul romantic s-a tranformat in pajiste comunala. Vacile si caprele Florestiului pasc iarba nobila de langa rododendroni, lastare de Tisa, eucalipt si liliac african. Din loc in loc, te lovesti de sticle de votca si pachete goale de tigari, aruncate de bolnavii de TBC internati in sanatoriu. Doi dintre ei stau pe niste caramizi si se cinstesc cu votca "Te-am tukat", productie floresteana. Sunt beti, tusesc pana la epuizare, dar par impacati. Apare dintre buruieni o femeie in pijama roz, care cere bani. Aflam de la ea ca palatul e un loc blestemat, pentru ca "multi nebuni s-au spanzurat acolo". Ne duce in fata unui copac gros, de crengile caruia inca atarna un cordon din plastic: "Aici s-a spanzurat un baiat. Nefericitu', mai avea o farama de plaman. A venit acilea, la ziduri, a baut pana si-a facut curaj si dup-aia si-a pus latu' de gat. Si eu o sa ma omor, pentru ca azi-noapte am scuipat iete asa o bucata de carne. Deja mi-am ales copacu', nu vreti sa vi-l arat?" Femeia fuge spre parc si, cand ajunge in fata unui platan strasnic, de vreo 50 de metri inaltime, se lipeste cu trupul imputinat de el, luandu-l in brate si strangandu-l ca pe un iubit. Ea isi poate alege moartea. Micul Trianon insa nu poate veni la Bucuresti sa bata la usile Ministerului Culturii si sa ceara ajutor, nu poate iesi in strada ca sa-si strige drepturile. Nu se poate nici macar sinucide...