Ultimul vis al lui Ceaușescu, o cale navigabilă care să unească Bucureștiul de marile porturi. În cât timp s-ar putea realiza Canalul Bucureşti-Dunăre
0Canalul Bucureşti-Dunăre-Marea Neagră, investiție oprită în 1989, apare din nou în agenda premierului României Marcel Ciolacu.
Camera de Comerț și Industrie a României a anunţat vineri că susține demersul prim-ministrului Guvernului României, Marcel Ciolacu, de a relua construcția canalului navigabil Dunăre-București.
Legarea Capitalei de Portul Constanţa şi de alte oraşe europene care au porturi la Dunăre nu a fost doar un vis comunist. tema revine mereu în actualitate, odată cu izbucnirea războiului în Ucraina.
Lucrările la Canalul Bucureşti-Dunăre au început în anul 1986 și până în anul 1989, a fost executat în proporţie de 60%. Nicolae Ceauşescu voia să termine canalul înainte de Congresul al XIV-lea al PCR şi a adus pe teren câte o unitate de construcţie din fiecare judeţ, cu excepţia Bucureştiului, aici toată forţa de muncă fiind trimisă pe şantierul de la Casa Poporului.
Utilajele canalului, vândute la fier vechi
După Revoluţie, a povestit pentru Adevărul ing. Chiriac Avădanei, toţi muncitorii au abandonat utilajele în frontul de lucru şi au plecat spre casele lor: în Satu Mare, Maramureş, Cluj sau în Caraş Severin. Multe au fost vândute la fier vechi. Erau utilaje importate cu doar câteva luni înainte din Cehoslovacia şi din URSS.
Inginerul care a proiectat „Magistrala Albastră“ era revoltat pentru că acest canal a fost abandonat. „A fost părăsit, blestemat, de parcă a fost făcut de Ceauşescu! Toţi au spus că este un proiect comunist, dar nu a fost aşa“, spunea el, adăugând că ideea este de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, primul proiect pentru acest canal fiind întocmit în anul 1882.
Dacă ar fi realizat, Canalul Bucureşti-Dunăre ar permite crearea unei rute de transport ecologice, transportul cu navele fiind mai puţin poluant decât cel de pe calea ferată sau cel auto. Un alt beneficiu ar fi irigarea a 150.000 de hectare de teren.
Prin acest canal, Bucureştiul ar deveni port la Dunăre, fiind legat direct cu Belgrad, Budapesta, Bratislava, Viena, Frankfurt, Rotterdam. Pentru finalizarea investiţiei, ar fi nevoie de cinci ani, considera Chiriac Avădanei.