Sonia Rykiel, „regina tricotajelor“

I se mai spune şi „Coco Rykiel“ de către presa americană, datorită straielor ei ciudate care au lansat un nou tip de şic. Creatoarea cu origini româneşti a transformat cu o cusătură inversă un întreg mod de viaţă.

Sonia Rykiel (83 de ani) s-a născut într-o suburbie pariziană, la Neuilly, fiind cea mai mare din cele cinci surori ale unei familii evreieşti. Fata unei rusoaice şi a unui român, Rykiel a crescut în Parisul interbelic care i-a marcat viziunea artistică a carierei. În 1953, s-a căsătorit cu Sam Rykiel, proprietarul unui butic cu haine elegante, realizate din materiale importate din Italia. În afară de perioada în care aranja vitrinele magazinului tatălui său, Rykiel nu a avut parte de nicio pregătire formală. A demonstrat că teoria pierde în faţa instinctului şi a viziunii înnăscute a modei.

Totul a început pentru Sonia Rykiel cu haine de sarcină realizate pentru ea, la începutul anilor ’60, când era însărcinată cu primul ei copil. Piesa care a făcut-o celebră a fost pulovărul „poor boy“ (băiat sărac), Rykiel fiind primul designer care a scos cusăturile afară, la vedere, pentru a arăta structura piesei de îmbrăcăminte. De acolo a construit un imperiu care îi poartă numele astăzi.

(Una dintre creaţiile tipice brandului şi viziunii Soniei Rykiel. FOTO Reuters) 

Rochia fără bretele, inovaţie proprie

„Prima oară am făcut o rochie, pentru că eram gravidă şi voiam să fiu cea mai frumoasă femeie însărcinată. Apoi am făcut pulovărul, pentru că voiam să am unul cum nu are nimeni“, povestea Sonia Rykiel în cadrul unui interviu. Iar în acei ani, tehnica sa de cusătură a fost o inovaţie de stil ce a rearanjat gusturile publicului în ceea ce priveşte tricotajele. Pulovărul „poor boy“ se vindea în magazinul soţului său, sub brandul Laura.

La puţin timp de la comercializarea acestuia, piesa a ajuns pe coperta revistei „Elle“, momentul care i-a adus faima peste hotare tinerei creatoare. Atunci, în 1967, a fost numită „regina tricotajelor“ de către americani, chiar dacă nu avea încă un magazin al ei unde puteau fi găsite creaţiile sale. Un an mai târziu abia şi-a deschis Rykiel propriul butic pe Rue de Grenelle, unde stătea şi tricota creaţiile sale care aveau să vadă toată lumea, în curând. Brandul ei s-a numărat printre pionierii mişcării prêt-á-porter din Franţa, dar aşa cum G. Y. Dryansky a scris în „Vogue“, „ea a marşat pe un alt ritm: mai liniştit, mai personal“. Este doar una dintre miile de recenzii admirative de care Rykiel a avut parte în cariera sa.

A creat prima rochie fără bretele încă din 1964, a promovat piesele suprapuse şi a popularizat dungile în culorile curcubeului, rochiile vintage, fularele din blană şi fusta-pantalon.

Imaginea demodată, un trend intenţionat

De la cusăturile întoarse pe dos, Rykiel a adăugat alte efecte noi şi necostisitoare hainelor sale, devenind o avangardistă a modei. A început să imprime cuvinte pe puloverele ei, în special pe cele lungi, favoritele sale. Paleta sa preferată include bejul, griul, bleumarinul şi negrul cărbune. În 1974, cu mult timp înainte ca japonezii şi belgienii să alipească termenele de „minimalism“ şi „deconstrucţie“ într-un nou curent vestimentar, designerul cu „părul roşu ca focul“ era în procesul lansării imaginii démodé.

„Oamenii spuneau despre hainele mele că nu sunt potrivite, nu se cade să fie întoarse pe dos. Nu eram şi nu sunt de acord, pentru că mi se pare că hainele întoarse pe dos sunt la fel de frumoase precum o catedrală“, a spus Rykiel publicaţiei „Women Wear Daily“.

Tot în acea perioadă şi-a făcut debutul în literatură cu o nuvelă romantică despre un bărbat, o femeie şi un pulover. Cu timpul, Rykiel şi-a mărit portofoliul literar cu cărţi despre modă, chiar şi colecţii cu poveşti pentru copii.

În 1980, Rykiel a fost votată drept una dintre cele mai elegante 10 femei din lume. A dovedit că tricotajele pot urma orice trend, chiar da naştere unora. Ani mai târziu, în 1996, guvernul francez şi-a arătat recunoştinţa pentru tot ceea ce designerul a făcut, oferindu-i un loc în Legiunea de Onoare. Celebrul bistro parizian Café de Flore a numit un sendviş după aceasta.

„Teribil de franceză“
Designerul percutant care le-a fost prezentat cititorilor „Vogue“ drept „ravisanta roşcată Sonia Rykiel“ rămâne şi astăzi ţinta fascinaţiei, decenii mai târziu. „Este un paradox viu. Este elegantă şi erotică, distantă şi senzuală“, spunea designerul Christian Lacroix în 2008. În acelaşi an, brandul Sonia Rykiel a împlinit 40 de ani la Săptămâna Modei de la Paris.

Dar spre deosebire de celelalte aniversări ale modei, aceasta a fost una în care toţi designerii de top au participat pentru a-i aduce tribut vizionarei care a transformat utilitatea în frumos. Karl Lagerfeld, Alber Elbaz, Jean Paul Gaultier, Jean-Charles de Castelbajac, Martin Margiela, Thomas Maier, Missoni, Giorgio Armani, Ralph Lauren, Stella McCartney şi Rodarte sunt doar câţiva dintre cei care au reinterpretat celebrul pulover pe podiumul francez, sub privirea uimită şi înlăcrimată a Soniei Rykiel.

În ianuarie 2009, preşedintele de atunci al Franţei, Nicolas Sarkozy, i-a înmânat designerului Ordinul Naţional de Comandant în Legiunea de Onoare. „Până şi eu ştiu că eşti cunoscută datorită dungilor tale. Eşti teribil de franceză. Avem nevoie de mai multe spirite libere ca tine, după care să ne schimbăm cu toţii obiceiurile. Ţara noastră este mult prea conservatoare“, i-a spus atunci Sarkozy.

(Nicolas Sarkozy i-a înmânat Ordinul Naţional de Comandant în Legiunea de Onoare FOTO Reuters)

Astăzi, brandul Sonia Rykiel înseamnă lenjerie intimă, accesorii, linii vestimentare pentru copii, pentru bărbaţi, dar şi produse de înfrumuseţare. Iar compania rămâne în continuare o afacere de familie unde fiica fondatoarei, Nathalie, ocupă funcţia de director artistic şi preşedinte al companiei, după mai mult de 10 ani în care a fost directorul de creaţie al brandului. Recent s-a descoperit că designerul suferă de Parkinson şi că se confruntă cu această boală de peste 15 ani.

(Nathalie şi Sonia Rykiel, împreună pe podium FOTO Reuters)