„Intrarea în lumea subterană”. Tunelurile unei civilizații vechi de mii de ani au fost descoperite în Mexic
0O rețea de tuneluri de sub o biserică a fost descoperită de către o echipă de cercetători la situl arheologic din Mitla, statul Oxaca, Mexic.
Mitla, care înseamnă locul morților, este un oraș din sudul Mexicului care este asociat cu Pitao Bezelao, zeul zapotec al morții, scrie Daily Mail. Pe ruinele fostului templu, spaniolii au construit o biserică în secolul al XVI-lea.
Zapotecii sunt o civilizație stabilită în Oxaca, Mexic, care a început să existe acum mai bine de 2.000 de ani. Aceștia au continuat să supraviețuiască și după cucerirea spaniolă, unii dintre ei convertindu-se la catolicism, iar unii au rămas la credințele străvechi.
Preotul Francisco de Burgoa scria la 1674 despre aceste tuneluri că se găsește „ușa din spatele iadului” și că sunt intrarea spre lumea subterană zapotecă, însă au fost zidite. Folosind tehnici neinvazive, arheologii au descoperit recent o serie de camere și tuneluri sub oraș, pe cinci situri: grupul bisericii, grupul arroyo, grupul adobe, grupul sudic și grupul coloanelor.
„Unele dintre tuneluri și camere se extind la o adâncime considerabilă, de peste 15 metri. În cazul grupului sudic, acestea au o adâncime de până la 30 de metri”, declară Marco Vigato, fondatorul proiectului ARX.
Potrivit cercetătorilor, tunelurile s-ar putea extinde mai departe spre nord, est și sud. Dacă tunelurile sunt cele din legendă, regii zapoteci s-ar putea afla în ele. Aceștia erau îngropați „bogat îmbrăcați în cele mai bune haine ale lor”, cu „pene, bijuterii, coliere de aur și pietre prețioase”, scrie preotul în lucrarea sa, intitulată „Geografica Descripción”. Tot potrivit acestuia, pe trupurile lor se aflau „un scut în mâna stângă și o suliță în mâna dreaptă, exact așa cum le foloseau în război”.
Preotul mai scria că tunelurile mai conțin și o capelă, dar și o camera unde erau înmormântați marii preoți. Despre o altă cameră, pe care o numește întunecată și groaznică spune că acolo se „aruncau trupurile victimelor marilor lorzi și căpetenii care căzuseră în luptă”.
Marco Vigato explică că biserica a fost construită intenționat peste fostul templu din Mitla, ca modalitate de a converti situl religios existent și ca simbol al triumfului noii credințe. O parte semnificativă a ruinelor a fost încorporată în fundațiile bisericii, care a fost construită cu pietre desprinse din clădirile antice.
Tunelurile subterane au fost identificate folosind o combinație de radar de penetrare a solului, tomografie de rezistivitate electrică și tomografie cu zgomot seismic.
Prima metodă utilizează un radar pentru a modela subsolul, în timp ce a doua detectează structurile îngropate prin măsurarea fluxului de electricitate prin pământ.
Cele mai vechi dovezi ale culturii din Mitla datează de 10.000 de ani. Vechimea tunelurilor nu a putut fi stabilită încă.
Vigato a mai adăugat că rezultatele scanărilor geofizice vor trebui să fie confirmate prin metode arheologice.