Dezastru, opulență și oceanul nemilos. De ce tragedia Titanicului continuă să fascineze

Întrebarea de pe buzele tuturor este de ce unii dintre cei mai bogați oameni din lume au riscat să moară pentru a se aventura pe fundul mării într-un submersibil „experimental”  pentru a avea șansa de a vedea epava Titanicului?

Nava „de nescufundat” care s-a scufundat în 1912, în timpul călătoriei sale inaugurale peste Atlantic, după ce s-a ciocnit cu un aisberg, este, fără îndoială, cea mai cunoscută navă din lume. Titanicul este mai cunoscut de populație decât Niña, Pinta și Santa Maria (flota lui Cristofor Columb care a lansat cucerirea spaniolă a Americilor) sau HMS Endeavour a căpitanului Cook (nava care i-a ajutat pe britanici să cucerească Australia). Epava mult timp uitată a vasului Endeavour a fost găsită anul trecut în largul coastelor din Rhode Island, notează theconversation.com. 

Călătoria inaugurală a Titanicului și sfârșitul dezastruos al acestuia a fost una dintre cele mai importante știri din 1912 și a continuat să ne fascineze de atunci. Dezastrul a inspirat cântece și mai multe filme în secolul al XX-lea, inclusiv lungmetrajul lui James Cameron din 1997, care a domnit mult timp ca filmul cu cele mai mari încasări din toate timpurile. Mai recent, expozițiile Titanic, care invită vizitatorii să examineze relicve și să exploreze încăperile recreate ale navei, au atras mii de oameni la New York, Sevilla și Hong Kong.

Opulență și imigranți

Există două motive pentru care suntem atât de atrași de Titanic și pentru care se pare că cei foarte bogați sunt dispuși să se despartă de banii lor și chiar să-și riște viața pentru a arunca o privire asupra navei distruse. 

Primul este opulența sa. Compania White Start Line, care a construit Titanicul, a făcut reclamă la nava ca fiind cea mai luxoasă care a navigat vreodată. Pasagerii bogați au plătit până la 870 de lire sterline pentru privilegiul de a ocupa cele mai scumpe și mai spațioase cabine de clasa întâi de pe Titanic. Pentru a pune acești bani vechi de 110 ani în perspectivă, când a izbucnit primul război mondial în 1914, soldații de infanterie din armata britanică primeau un salariu de bază de aproximativ 20 de lire sterline pe an.

Filmele și expozițiile despre Titanic sunt populare deoarece publicul se bucură de mobilierul frumos al navei, hainele uimitoare purtate de pasagerii săi bogați și mesele lor elaborate în restaurantele de lux. Pasagerii de la clasa întâi se ospătau cu cine cu mai multe feluri de mâncare, cu somon, friptură și foie gras. Bucătarii din Australia și din întreaga lume recreează ocazional mesele de pe Titanic pentru clienții curioși.

Sute de pasageri imigranți săraci, reprezentați de Jack (interpretat de Leonardo DiCaprio) în filmul lui Cameron, se aflau, de asemenea, la bordul Titanicului. Aceștia au trăit în spații aglomerate și s-au bucurat de mese mai puțin palpitante, cum ar fi carne de vită fiartă și cartofi. Dacă cei de teapa lor ar fi fost singurii oameni de la bordul Titanicului, se poate spune că nava ar fi dispărut rapid din memorie.

Puterea oceanului

Faptul că Titanicul a fost prezentat ca fiind imposibil de scufundat contribuie, de asemenea, la farmecul său. Nava, al cărei nume evocă dimensiunile sale uriașe, a fost proiectată pentru a păcăli oceanul. Când a părăsit Anglia, a simbolizat dominația omului asupra naturii. Pe fundul Oceanului Atlantic, nava este un memento visceral al puterii impresionante a mării necruțătoare. 

Aceiași doi factori - excesul călătoriei și înfrângerea sa de către mare - sunt cei care determină în prezent interesul global față de dezastrul submersibilului Titan. Puține evenimente mondiale atrag atât de multă atenție, inclusiv declarații din partea Downing Street și a Casei Albe, precum și bloguri de știri în direct de la The New York Times și The Guardian.

Titanul, la fel ca Titanicul, ne atrage atenția datorită pasagerilor obscen de bogați, care ar fi plătit fiecare 250.000 de dolari americani pentru a vizita epava celebrului vas care s-a luptat cu marea și a pierdut.

Și apoi există misterul intrigant și puterea mării. Agențiile de știri publică grafice utile care încearcă să ne facă să înțelegem cât de adânc este oceanul și cât de mult sub suprafața mării se află Titanicul și, posibil, Titanul.

Limitele cunoașterii umane

Site-ul Deep Sea al lui Neal Argawal care circula pe rețelele de socializare permite utilizatorilor să se deplaseze de la suprafața mării până la fundul acesteia, scufundându-se în imagini cu diverse animale marine care trăiesc la diferite adâncimi oceanice.

La 114 metri se află o orcă, iar 332 m reprezintă cea mai mare adâncime la care a ajuns vreodată un om folosind un echipament special. Este nevoie de multă derulare pentru a coborî până la Titanic, la aproape 4.000 de metri adâncime.

Pe lângă inegalitatea brută a veniturilor, reflecția asupra Titanului și a Titanicului ne invită să ne confruntăm cu cât de puțin putem „vedea” din mare. Nici măcar puternica marină americană, asistată de guvernele canadian, britanic și francez, nu poate aduna resursele și tehnologia necesare pentru a localiza, darămite pentru a salva submersibilul dispărut.

În timp ce marea pare să fi înghițit încă o navă, ni se reamintește de limitele cunoașterii și stăpânirii umane asupra oceanului.