De ce sunt atât de scumpe costumele de baie? Povestea din spatele milioanelor cu care „se jonglează“ în industrie

Push-up sau bustieră, stil retro sau decupaje şi aplicaţii cu pietre? Indiferent de model, femeile sunt nevoite să scoată din buzunar, sezon de sezon, câteva sute de lei pentru achiziţionarea unui costum de baie în care să defileze la plajă. Cum se justifică preţurile uriaşe impuse de industrie şi ce le determină, de fapt, pe femei să risipească o mică avere pe o piesă vestimentară minusculă?

La fiecare început de vară, reprezentantele sexului frumos simt alegerea unui costum de baie ca o probă fizică, combinată cu un examen de imagine de sine. Inevitabil, ele devin sclavele aceluiaşi ritual: îşi privesc corpul în oglindă, îşi asumă complexele, intră în magazinele care le oferă mult prea multe opţiuni şi înşfacă prima piesă pe care o cataloghează potrivită. 

Adesea, opţiunile lor echivalează cu teancuri de hârtii. Cum justifică ambasadorii industriei numărul crescut al zerourilor din preţ şi ce le determină pe femei să aprobe tacit aceste creşteri?

„Poţi avea nevoie de cinci maşini de cusut pentru a realiza un singur costum de baie, iar materialele costă la fel de mult ca în cazul hainelor“, explică designerul american Melissa Odabash. Femeia, ale cărei creaţii au fost purtate de Rihanna şi Kate Moss, susţine că în spatele fiecărui bikini se ascunde, de fapt, o întreagă industrie, o maşinărie ce funcţionează după ceas, pas cu pas.

Topmodelul Miranda Kerr, într-un costum de baie al casei Shimmi FOTO Instagram

Chiar dacă are un design similar lenjeriei de corp, costumul de baie este croit pentru a nu se deteriora la contactul cu nisipul, clorul din apă sau temperaturile ridicate, susţin specialiştii.

„Producătorii de rând se folosesc de ţesătura dreaptă, în timp ce, în atelierele noastre, costumele au aceeaşi căptuşeală la interior şi la exterior“, explică Odabash. Mai mult, un rol important în fabricarea acestor articole de plajă îl are şi spandexul, o fibră cu elasticitate şi cu o rezistenţă mai mare decât a elasticului sau a cauciucului.

Din cauza preţului mare cu care este comercializată acestă fibră naturală, micii industriaşi nu-şi permit să o includă pe lista materialelor necesare în ateliere de creaţie şi nici nu pot obţine reduceri asemenea retailerilor importanţi din domeniu, precum H&M.

Scenariul este similar şi în cazul marilor case de modă care, ajutate de renume, îşi permit să scoată pe piaţă produse identice, în ceea ce priveşte calitatea, pieselor comercializate de marii industriaşi, dar la preţuri mult mai mari. 

Spre exemplu, un costum de baie clasic semnat Dolce & Gabbana costă aproximativ 1.000 de lei, în timp ce pentru un costum de baie lansat de brandul american Massiomo femeile scot din buzunar nu mai mult de 80 de lei.Propulsate de istorie şi tradiţie, marile case de modă îşi permit să scoată piese în ediţie limitată şi să le vândă la preţuri exorbitante, chiar dacă au folosit aceleaşi materiale ca şi retailerii amintiţi.

Colecţia primăvară/vară 2013 expusă de D&G la Săptămâna Modei de la Milano FOTO Getty Images

Indiferent de lacunele pe care industria le înregistrează, afacerile par să fie profitabile pentru ambele părţi. Potrivit unor date furnizate de compania de marketing NPD Group, la nivel mondial, nişa costumelor de baie adună, an de an, nu mai puţin de 13.25 de miliarde de dolari.