Cel mai bătrân câine din lume a murit la 31 de ani. Bobi a fost salvat dintr-un mormânt când era pui VIDEO
0Când Bobi s-a născut, pe 11 mai 1992, Los Angeles era în flăcări din cauza revoltelor, iar cerneala abia se usca pe tratatul de la Maastricht.
Când un cățeluș maro cu alb, Bobi, a venit pe lume pe 11 mai 1992, Iugoslavia se rupea în bucăți, Los Angeles era încă în flăcări din cauza revoltelor, cerneala se usca pe tratatul de la Maastricht, Sharon Stone îl ispitea pe Michael Douglas în Basic Instinct, iar REM era la cinci luni distanță de lansarea albumului Automatic for the People.
Bobi a murit la vârsta spectaculoasă de 31 de ani și 165 de zile. Bobi, un mastiff portughez, sau Rafeiro do Alentejo, a murit pe 21 octombrie în satul portughez Conqueiros, unde a trăit întreaga sa viață alături de Leonel Costa și de familia sa.
Unul dintre cele mai timpurii omagii a venit din partea Guinness World Records, care a declarat că a fost "întristat să afle de moartea lui Bobi, cel mai bătrân câine din lume din toate timpurile". Bobi a primit titlul de cel mai bătrân câine în viață din lume în luna februarie a acestui an, smulgându-i fără efort coroana din labele lui Spike chihuahua, un câine din Ohio, în vârstă de 23 de ani.
Până la moartea lui Bobi, sâmbătă, cel mai bătrân canin înregistrat pe planetă era Bluey, un câine ciobănesc australian care a murit în 1939, la vârsta de 29 de ani și 5 luni.
Bobi a fost înregistrat în 1992 la serviciul veterinar al municipalității portugheze centrale din Leiria, care a confirmat data nașterii sale. Vârsta sa fusese verificată și de o bază de date cu animale de companie gestionată de Uniunea Națională a Veterinarilor din Portugalia.
Moartea lui Bobi a fost anunțată de Dr. Karen Becker, un veterinar care l-a întâlnit pe Bobi de mai multe ori.
"Noaptea trecută, acest băiat dulce și-a câștigat aripile", a postat ea pe Facebook, alături de două fotografii cu un Bobi cu aspect vesel.
"În ciuda faptului că a supraviețuit tuturor câinilor din istorie, cele 11.478 de zile petrecute pe Pământ nu vor fi niciodată suficiente, pentru cei care l-au iubit".
Longevitatea excepțională a lui Bobi - rasa sa de pază a animalelor trăiește de obicei între 12 și 14 ani - este cu atât mai remarcabilă, având în vedere circumstanțele mai puțin propice din primele sale zile.
La naștere, Bobi și cei trei frați masculi ai săi au fost considerați excedentari și erau destinați unui mormânt puțin adânc, înainte ca soarta să intervină, alături de Leonel Costa, în vârstă de opt ani, și de frații săi.
"Din nefericire, la acea vreme era considerat normal de către persoanele mai în vârstă... să îngroape animalele într-o groapă pentru ca acestea să nu supraviețuiască", a declarat Leonel Costa.
Când părinții lui Costa s-au dus să se debaraseze de căței, Bobi a avut nous, sau norocul, să fie ascuns într-un morman de lemne într-o anexă. Scăpat de lopată și de mormânt, a fost apoi adoptat de Leonel și de frații săi și a devenit în curând parte din familie.
Costa a atribuit viața îndelungată a lui Bobi mediului "calm și liniștit" în care a trăit, faptului că a avut mereu acces la teren și alimentației câinilor familiei.
"Ceea ce mâncam noi, mâncau și ei", a spus el, adăugând că, totuși, a înmuiat mâncarea lui Bobi în apă pentru a elimina condimentele.
Atât natura, cât și educația par să-și fi jucat rolul: Mama lui Bobi, Gira, a trăit până la 18 ani, în timp ce un alt câine al lui Costa, Chicote, a ajuns la 22 de ani.
"Vedem astfel de situații ca pe un rezultat normal al vieții pe care o au", a declarat Costa atunci când bătrânul său companion a cucerit titlul la începutul acestui an. "Dar Bobi este unic".