Ce naționalitate avea de fapt Carol I
0Carol I al României a fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România după abdicarea forţată de o lovitură de stat a lui Alexandru Ioan Cuza.
În cei 48 de ani ai domniei sale, Carol I a obţinut independența țării, a redresat economia, a dotat România cu o serie de instituţii specifice statului modern şi a pus bazele unei dinastii. A construit în Sinaia Castelul Peleş, care a rămas şi acum una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării.
După Războiul de Independenţă din 1877-1878, România a câştigat Dobrogea, dar a pierdut sudul Basarabiei. Tot regele Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre, între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie Dobrogea de restul ţării.
Însă, Carol I nu era român de naștere, ci german, provenind din familia de Hohenzollern-Sigmaringen, o ramură a dinastiei Hohenzollern care domnea în Prusia. El a fost ales ca domnitor al României în 1866, la vârsta de 26 de ani, în urma abdicării lui Alexandru Ioan Cuza. Familia sa nu avea legături directe cu România, dar Carol I a adoptat naționalitatea română și a devenit un adevărat simbol al unității și progresului țării.
Carol I a avut o formare militară solidă, fiind educat la academii militare din Germania. În timpul războiului de independență din 1877-1878, sub conducerea sa, armata română a obținut o victorie importantă împotriva Imperiului Otoman, iar România a obținut independența. Acesta a fost un moment crucial care a consolidat reputația sa ca lider militar, scrie Click.
Carol I a devenit român prin adopție și, deși a fost privit inițial cu o oarecare reticență, a dovedit un angajament deosebit față de binele țării. A încurajat dezvoltarea infrastructurii și a industriei, a sprijinit reforma agrară și a susținut modernizarea sistemului educațional.