Video O șosea modernă se construiește prin defileul superb din Retezat. Aici era cândva cel mai sălbatic loc din România

Cea mai spectaculoasă șosea din Retezat intră în șantier în următoarele zile. Drumul Județean 685 Râu de Mori – Lacul Gura Apelor va fi modernizat după cinci decenii, iar lucrările vor deschide calea turiștilor spre unul din cele mai sălbatice ținuturi din România.

În următoarele zile încep lucrările de modernizare a Drumului Judeţean 685 Râu de Mori – Lacul Gura Apelor – Poiana Pelegii (Parcul Naţional Retezat).

Investiția estimată la aproape 70 de milioane de lei (cu TVA) este finanțată în Programul Naţional de Investiţii „Anghel Saligny” și va cuprinde tronsonul de 25 de kilometri, de la intrarea pe valea râului Mare din Hunedoara (intersecția cu DJ 686D) până la barajul Gura Apelor din Retezat.

De la baraj, înspre Poiana Pelegii, traseul călătorilor continuă pe un drum forestier, ce urcă pe valea Lăpușnicului Mare, în prezent greu accesibil cu autoturismele.

„Amplasamentul a fost predat constructorului, iar lucrările vor începe în această lună, începând dinspre coronamentul barajului în jos, spre Râu de Mori”, spune Costel Avram, administratorul public de la Consiliul Județean Hunedoara.

Șoseaua urcă până la 1.000 de metri, în Retezat

Șoseaua care leagă satele comunei Râu de Mori din Hunedoara de barajul Gura Apelor din Retezat (video) a fost construită la începutul anilor ‘70, pe traseul unui mai vechi drum forestier, greu accesibil, dar folosit în trecut de călătorii care explorau Munții Retezat.

Drumul de pe valea Râului Mare a avut, în primul rând, rolul de a facilita accesul numeroaselor mașini de mare tonaj și utilaje și a miilor de muncitori angrenați în construcția barajului de la Gura Apelor și în lucrările la Amenajarea hidroenergetică Râul Mare - Retezat.

Înainte de a începe proiectul hidroeneregetic din Retezat, ţinutul ocupat de lacul de acumulare Gura Apelor şi de marele baraj din Retezat era un loc sălbatic, scăldat de apele râului Lăpuşnicul Mare - rămăşiţă a celui mai puternic fluviu de gheaţă din Carpaţi - şi ale afluenţilor săi, cunoscut ca traseu turistic important în Retezat.

„În punctul Gura Apei (945 m) se adună, ca într-un bogat mănunchi, râurile de munte care brăzdează versanţii împăduriţi şi abrupţi ai celor trei masivi ce par să-şi contopească aici fiinţa lor: Retezatul Mare, Ţarcu şi Godeanu; sînt apele învolburate ale Lăpuşnicului Mare, Lăpuşnicului Mic, Rîului Şes, Corciovei şi Murariului”, scria Ion Ionescu Dunăreanu, în „Ghid în Munţii Retezatului” (1957)

De la Gura Apei, unde râul Lăpuşnicul Mare se unea cu râul Lăpuşnicul Mic (Branul), valea căpăta numele de Râul Mare. Şi tot de aici, drumul turistic care cobora spre satul Râu de Mori devenea accesibil maşinilor.

În zona Gura Zlata, o potecă desprinsă din acest drum trece peste râul mare și urcă spre Rezervația Științifică Gemenele din Retezat, un teritoriu de aproape 2.000 de hectare din Parcul Național Retezat, care a rămas interzisă turiștilor.

Încă din anii '50, accesul vizitatorilor a fost interzis, iar pășunatul și tăierile de copaci au fost oprite pentru a asigura protecția naturii în cel mai sălbatic ținut al Retezatului și unul dintre cele mai sălbatice din România.

Valea Râului Mare, ținut sălbatic, ocupat de câteva pensiuni

Șoseaua de pe valea Râului Mare coboară prin defileul de circa 20 de kilometri, mărginit de versanții prăpăstioși care se înalță la sute de metri deasupra apei. Din loc în loc, se văd urmele alunecărilor de teren, care au antrenat în dinamica lor stânci uriașe, smulse din munte, trunchiuri de copaci și tone de bolovani.

Pe fundul văii, Râul Mare și-a păstrat aspectul sălbatic (video), deși din loc în loc, în poienile pe care le străbate, au fost construite în ultimele decenii case de vacanță, pensiuni și un schit.

În locurile mai largi din zona defileului, trei colonii muncitorești, cu sute de locuințe au fost înființate în anii ‘70, la Brazi, Brădățel și la poalele barajului. Atunci au început lucrările la Amenajarea Râul Mare – Retezat, care avea să cuprindă barajul Gura Apelor şi hidrocentralele Retezat şi Clopotiva, cu o putere instalată de aproape 349 MW.

Mii de oameni au fost angajaţi în proiectul hidroenergetic început în 1975 şi finalizat parţial în 1986, odată cu inaugurarea barajului Gura Apelor.

Pentru realizarea aducţiunilor lacului de acumulare, prin care au fost preluate apele a 12 pârâuri, timp de un deceniu, aproape 50 de kilometri de tuneluri au fost săpaţi în Munţii Retezat. Un astfel de tunel, lung de aproape 14 kilometri, porneşte de la Râuşor şi trece pe sub Rezervaţia Ştiinţifică Gemenele, înainte de a ajunge la Gura Apelor.

Barajul Gura Apelor, înalt de aproape 170 de metri, din anrocamente, grohotiş, argilă, granit, roci stâncoase, era la acea vreme unul dintre cele mai mari din Europa. Lacul său de acumulare, întins pe circa 420 de hectare, are o adâncime maximă de peste 160 de metri şi un volum de până la 210 milioane de metri cubi de apă. Centrala Retezat este a doua ca putere de pe râurile interioare din ţară, după cea de pe râul Lotru.

Șoseaua duce la poalele Retezatului și Godeanului

Șoseaua de pe valea Râului Mare din Hunedoara reprezintă una din cele mai atractive trasee spre Parcul Național Retezat.

Din zona lacului de acumulare Gura Apelor, un drum forestier de circa 20 de kilometri, greu accesibil, urcă spre Poiana Pelegii din Retezat, unul dintre locurile din care pornesc potecile spre lacurile glaciare din Retezat. În circa o oră - o oră și jumătate, turiștii pot ajunge la lacul Bucura din Retezat.

Un alt drum forestier, care pornește în dreapta, desprins din drumul spre Poiana Pelegii, înconjoară lacul Gura Apelor din Retezat până în locul numit „La Tuburi”.

Aici, călătorii traversează pârâul Lăpușnicului Mic peste puntea formată din conducte de beton și urcă apoi pe poteca marcată cu „Cruce roșie” spre refugiul Gugu (Branu), amenajat în 2011, la 1.686 metri, aflat la circa o oră și jumătate de mers pe jos.

Traseul de 3 - 4 ore duce spre Vârful Gugu din Munții Godeanu (2.291 metri), apoi spre alte creste din Munții Godeanu și Țarcu și pe Platforma de eroziune alpină Borăscu – locuri spectaculoase aflate la peste 2.000 de metri altitudine.