Locul de joacă al unui olandez la Bucureşti

Într-o casă veche şi recent renovată din centrul Capitalei, Thomas Baakman şi-a amenajat un showroom în care îşi petrece timpul împreună cu alţi pasionaţi de antichităţi.

Olandezul Thomas ­Baakman se bucură, mai mult sau mai puţin, de patru locuinţe. Prima este casa părintească din Olanda, unde de ani de zile ticăie peste 200 de ceasuri de toate mărimile, colecţionate de tatăl său, cel care i-a transmis „microbul" pasiunii pentru antichităţi. A doua este casa din Bucureşti în care stă acum, cu mobilă puţină şi lumină multă (închiriată de iubita lui şi aflată la câţiva paşi de magazinul pe care Thomas îl deţine în centrul Capitalei).

Locuinţa cu numărul trei, pe care a cumpărat-o la kilometrul zero al Bucureştiului, este o casă veche din Piaţa Sfântu Gheorghe, aflată în plin proces de renovare. Ultima, dar nu cea din urmă, este o „casă"­ imensă, cu două etaje, construită la 1920 pe strada Covaci şi decorată de la uşă până în mansardă cu mobilă stil şi tot felul de obiecte cumpărate de la târguri de antichităţi din diferite ţări europene sau de la licitaţii internaţionale care adună laolaltă oameni care vorbesc limba internaţională a decoraţiunilor vintage.

Thomas, comod într-un fotoliu frumos restaurat, aşezat lângă şemineul din living

În aceasta din urmă (magazinul Thomas Antique) am mers şi noi în vizită cu mai bine de-o săptămână înainte de Crăciun (şi pentru că eram în zonă, am urcat şi în apartamentul iubitei). Am stat vreo două ore, dar cu siguranţă am mai fi avut nevoie de încă vreo şase ca să putem lua la puricat toate poveştile pieselor expuse.

La masa din sufragerie (pentru că magazinul lui Thomas e decorat întocmai ca o casă), cu un ceai verde cu aromă de căpşuni în faţă, Thomas ne-a vorbit despre pasiunea pentru antichităţi, despre cei care-i calcă pragul, dar şi despre casele românilor.  Thomas are 28 de ani, 500 de metri pătraţi de magazin de antichităţi şi câteva mii de piese pentru care caută cumpărători în centrul vechi al Capitalei.

Vedere dintr-una din camerele înalte ale showroomului din strada Covaci

De mai bine de trei ani, de când a început să-şi exploateze pasiunea pentru vechituri în România, spune că magazinul din Covaci a devenit noua lui casă, unde primeşte în vizită români de toate vârstele: unii în căutare de cadouri pentru iubite cu dichis, alţii, pur şi simplu amatori să bea un ceai (sau o bere) într-un decor rareori întâlnit în barurile din proaspăt revigoratul centru vechi.

O permanentă redecorare

Când tatăl său a cumpărat spaţiul din Covaci, aflat multă vreme „în posesia" unor romi, povesteşte Thomas, totul era distrus - pereţii sparţi, parchetul smuls pentru a fi ars în sobă etc. A durat mai bine de un an să-l pună la punct. Apoi l-au amenajat ca pe o casă boierească, una cu ştaif. La fiecare şase luni (cel mult), spaţiul capătă o nouă înfăţişare: sute de piese din sufragerie, din camera de dining sau din mansardă dispar după ce îşi găsesc noi stăpâni, fiind înlocuite (cu patru camioane) de obiecte mari şi mici deopotrivă.

 Natură moartă cu un scaun făcut din coarne de cerb, de un designer neamţ

La fiecare şase săptămâni, Thomas pleacă în lume în căutare de mobilă şi decoraţiuni. „Mă văd făcând asta mulţi ani de acum încolo, la fel cum mă văd locuind în România cel puţin vreo zece ani de azi înainte. Ce fac eu este o redecorare permanentă a spaţiului de locuit, nu am cum să mă plictisesc nici dacă aş vrea: de fiecare dată găsesc noi şi noi piese, cunosc oameni educaţi şi la fel de pasionaţi ca mine", spune tânărul olandez. 

Dacă-l întrebi ce fel de persoane îi ţin afacerea în picioare, îţi va spune, cu zâmbetul pe buze, că peste 97% sunt români, nu expaţi. „O mică parte dintre ei caută exclusiv piesele originale, de marcă, foarte vechi. Cei mai mulţi cumpără obiecte de decoraţiuni mici - vaze, zaharniţe, bibelouri, statuete etc. -, cu aspect vintage, care nu sunt nici teribil de vechi, nici foarte scumpe. E greu să le fac un portret robot, vin aici şi tineri care, stând la o bere, pun ochii pe un obiect frumos, dar şi pensionari pasionaţi, care «vânează» diferite piese pentru colecţiile lor", explică Thomas. 

Una dintre piesele de mobilier de colecţie, la care poţi cânta între două ceaiuri calde

Închis-deschis

Diferenţa colosală dintre casele noastre şi cele ale olandezilor, crede Thomas, ţine de antonimele închis-deschis. „La noi, dacă mergi pe stradă te poţi uita direct în casele oamenilor, punem draperii „poate" doar la dormitor. Aici am observat că toate casele au garduri mari, înalte, nu poţi vedea nici măcar construcţia, iar românii au o mare obsesie legată de perdele şi de draperii", zâmbeşte Thomas olandezul.

500 de metri pătraţi este suprafaţa totală a showroomului lui Thomas Baakman.