Doar 0,3% din gospodariile taranesti pot practica o agricultura performanta

Prezentam, pe scurt, o analiza a situatiei din agricultura intocmita de Agrostar. Conform sindicatelor, situatia este neagra, iar vina apartine in cea mai mare masura Ministerului Agriculturii.

Prezentam, pe scurt, o analiza a situatiei din agricultura intocmita de Agrostar. Conform sindicatelor, situatia este neagra, iar vina apartine in cea mai mare masura Ministerului Agriculturii. Prezent, miercuri, la lucrarile Consiliului Agrostar, secretarul executiv al PSD, Bogdan Niculescu Duvaz, a promis ca analiza va fi discutata in partid si se vor lua masuri urgente. Ministrul Agriculturii, Ilie Sarbu, n-a venit sa discute cu sindicalistii. Pana in 2007, Guvernul roman ar trebui sa gaseasca solutii pentru dublarea productivitatii in agricultura, injumatatirea numarului de persoane ale caror venituri depind in exclusivitate de agricultura, producerea de alimente care sa respecte normele europene. Deocamdata, aproape jumatate din populatia Romaniei traieste in mediul rural, iar gospodariile taranesti asigura doar necesarul supravietuirii. Ministerul Agriculturii a promovat nu mai putin de 14 acte normative privind subventiile in agricultura, insa efectele scontate inca n-au aparut. In perioada 1990-2002, in Romania au aparut circa 4,2 milioane de exploatatii agricole private. Din acestea, peste 70% sunt gospodarii de subzistenta, cu o suprafata agricola de maximum 3 hectare si fara nici un fel de dotare tehnica. Numai 0,3% din cele 4,2 milioane au o suprafata de peste 10 ha si dispun de mijloace tehnice acceptabile pentru o agricultura performanta. In ceea ce priveste locuitorii satelor, in prezent, in Romania exista circa 3,5 milioane de gospodarii, din care 380.000 nu au nici o palma de teren agricol. Diferenta de la 4,2 milioane de exploatatii agricole private la 3,2 milioane de gospodarii cu teren agricol in proprietate o reprezinta familiile stabilite la oras, care au dobandit pamant prin Legea fondului funciar. Teoretic, familiile stabilite la oras si proprietarii micilor suprafete agricole ar fi trebuit sa se organizeze deja in exploatatii mari care sa poata asigura o dotare tehnica si un profit acceptabile. Acest lucru insa nu s-a realizat. Dupa 1990, in fiecare an au ramas parloaga intre 1 si 2,5 milioane de hectare, iar suprafata cultivata a fost preponderent cerealiera. S-au practicat culturi agricole extensive, putin diversificate, evitandu-se culturile cu un grad inalt de tehnicitate. Intre 1989 si 2002, suprafata de soia s-a redus de circa cinci ori, cea de in si canepa a scazut de la 200.000 ha la 3.000 ha, cea de sfecla de zahar, de la 260.000 ha la 65.000 ha, iar culturile de orez aproape ca au disparut. Suprafata de legume de camp si cartofi, precum si productiile la hectar s-au mentinut la un nivel corespunzator pentru consumul intern. In schimb, suprafata de legume in sere a scazut dramatic, atat datorita cresterii pretului energiei termice, cat si decapitalizarii agentilor economici. Serele construite in anii '60 sunt depasite din punct de vedere tehnologic, iar investitii nu s-au facut. Suprafata de vie a sporit cu circa 40.000 ha, dar cresterea s-a facut pe seama plantatiilor cu vie hibrida din gospodariile taranesti. Unele societati comerciale au facut progrese in ceea ce priveste calitatea vinului si a conditiilor de prezentare, castigand piete externe, dar pe ansamblu structura viticulturii romanesti este deficitara. Productia animala inregistreaza, de asemenea, o diminuare accentuata. Conform recensamantului agricol din 2002, s-a diminuat efectivul de taurine cu 48%, de pasari cu 44%, de porci cu 35%, de ovine cu 25%. Reducerea efectivelor a afectat atat animalele de productie, cat si animalele-matca, fenomen deosebit de grav pentru viitorul cresterii animalelor. O cauza importanta a falimentului complexurilor de animale a fost intarzierea privatizarii. O alta cauza au reprezentat-o liberalizarea preturilor importurilor si mentinerea preturilor produselor animale sub controlul organismelor guvernamentale. La acestea s-au adaugat un management deficitar al fermelor si nesustinerea cresterii calitatii productiei si a exportului de carne de porc si pasare. Reducerea ofertei de materii prime, absenta unor politici de promovare a produselor romanesti si deschiderea pietei pentru produsele straine prin reducerea cu 50% a taxelor vamale au dus la prabusirea majoritatii ramurilor industriei alimentare. Doar industria berii si cea a uleiului au cunoscut un proces semnificativ de restructurare, modernizare tehnologica si crestere economica.