Din jurnalul şefului poliţiei secrete sovietice despre Stalin: Era şi mai moale, ba chiar a vărsat o lacrimă

După mai bine de 50 de ani de la moartea lui Stalin, presa rusă a dat publicităţii fragmente din jurnalul lui Lavrenti Beria, şeful NKVD, serviciu de securitate sovietic şi lider incontestabil al aparatului de represiune stalinist.

Potrivit presei ruse, citate de HotNews, în Jurnalul său, Beria scrie că l-a văzut pe "tătuc", Koba aşa cum îl numea el, plângând în timpul celui de-al doilea război mondial.

L-a otrăvit Beria pe Stalin?

Acest lucru s-ar fi întâmplat, prima dată, în 23 septembrie 1942, când i-a povestit cum se luptă oamenii aproape de Stalingrad, iar a doua oră s-a întâmplat în 10 mai 1945. "Koba ne-a chemat din nou la cină. Şi din nou Koba parcă nu era el. Era şi mai moale, ba chiar a vărsat o lacrimă. Nici pe mine nu m-am recunoscut. În ultimă instanţă, am scapat de o asemenea povară că nici nu-mi vine să cred. Ce povară am scuturat!".

Lavrenti Beria (foto) a fost considerat, neoficial, responsabil de moartea lui Iosif Stalin. Oficial, Beria fost arestat în 26 iunie 1953 şi condamnat la moarte prin împuscare, iar sentinţa ar fost pusă în aplicare în acelaşi an, în 23 decembrie. Malenkov, Molotov şi Hrusciov l-au acuzat de trădare pentru că ar fi încercat să negocieze cu occidentalii reunificarea Germaniei.

De altfel, în memoriile sale, date publicităţii în1993, Molotov mărturisea că Beria „l-ar fi scos din schemă” pe dictator, adică l-ar fi otrăvit pe Stalin.

Pe de altă parte, unul din medicii lui Stalin, Aleksandr Miasnikov a scris în notele personale, publicate de Komsomolskaia Pravda, că la Stalin, disecţia a scos la iveală o ateroscleroză avansată.

"Acest lucru a accentuat, probabil, cruzimea lui Stalin, neîncrederea şi suspiciunea lui, teama permanentă de duşmani, încăpăţânarea extremă, perceperea deformată a evenimentelor. De fapt, statul a fost condus de un om bolnav. El şi-a ascuns suferinţa, i-a evitat pe medici, temându-se că oamenii vor afla adevărul despre el", a scris Aleksandr Miasnikov .

El a povestit, în notele sale, că "la 3 martie 1953, medicii chemati în ajun la reşedinta lui Stalin au fost informaţi că starea pacientului este gravă şi că decesul este inevitabil. Ni s-a dat de înţeles că se spera ca eforturile noastre să permită mentinerea în viaţă a bolnavului pentru o perioadă suficientă de timp. Am înţeles că este vorba de ragazul necesar pentru a organiza noua putere şi, implicit, pentru a pregăti opinia publică”.

În 5 martie 1953, la ora 21.50, inima lui Iosif Vissarionovici Stalin a încetat să bată. Oficial, Stalin a murit de hemoragie cerebrală, determinată de hipertensiune şi aterioscleroză, maladii de care acesta s-ar fi îmbolnăvit din cauza stresului din anii războiului. Aceste afirmaţii au fost susţinute de toţi cei care l-au văzut ultimii pe Stalin în viaţă: Lavrenti Beria, Nikolai Bulganin, Gheorghi Malenkov, Nikita Hruşciov, imediat după ce ei au ajuns la putere.