Dezastrul - o afacere profitabila pentru Agentia Resurselor Minerale
0Specialisti din cadrul Societatii Nationale a Sarii considera ca surparile pot continua la Ocnele Mari, perimetrul total al minelor parasite fiind de 10 hectare. Este incredibil ca pana la primele
Specialisti din cadrul Societatii Nationale a Sarii considera ca surparile pot continua la Ocnele Mari, perimetrul total al minelor parasite fiind de 10 hectare. Este incredibil ca pana la primele surpari nimeni nu a intreprins nimic pentru prevenirea dezastrului, desi de cel putin 5 ani la Ministerul Industriilor si la Agentia Nationala pentru Resurse Minerale (ANRM) s-au transmis periodic informari privind posibilitatea prabusirii terenului. Conform scriptelor, campul de sonde numarul II de la Ocnele Mari ar fi trebuit inchis inca din 1991. In 1993, Compania Sarii inceteaza exploatarea in acest perimetru din cauza pericolului de surpare a pamantului. In acel an ar fi trebuit alocati bani pentru inchiderea definitiva a cavitatilor. Dar, desi ANRM a alocat sute de mii de dolari pentru inchiderea unor gropi din Valea Jiului, pentru Ocnele Mari nu s-au gasit fonduri. Mai mult, ca sa scape de probleme, fostul presedinte al ANRM, Mihai Ianas, a trecut, in documente, campul de sonde ca fiind in exploatare. In acest fel ANRM nu trebuie sa mai dea bani pentru inchidere, ci, dimpotriva, primeste. Compania Nationala a Sarii a platit redevente de sute de milioane de lei la ANRM pentru o exploatare care nu exista. In februarie 2000 prefectul de Valcea scrie primului-ministru de atunci: "Va rugam sa interveniti la Ministerul Industriei si Comertului, supervizorul Societatii Nationale a Sarii, pentru a debloca fondurile necesare rezolvarii situatiei cavernei de la Ocnele Mari, caverna care risca sa provoace un dezastru ecologic de proportii. Interventia are un oarecare efect. Radu Berceanu, ministrul Industriilor la acea vreme, trimite presedintelui ANRM o adresa prin care ii cere imperativ sa ia masuri pentru "evitarea unui dezastru ecologic" la Ocnele Mari. Citam: "In opinia noastra, in mod eronat aceasta portiune de zacamant a fost inclusa in licenta de concesionare pentru exploatare, desi se cunostea faptul ca exploatarea in aceasta zona a fost sistata inca din anul 1993". Din pacate, nici dojana ministrului Industriilor nu l-a convins pe presedintele ANRM sa inchida mina. Dupa alegerile din 2000, noii guvernanti par mai deschisi rezolvarii acestei probleme. In luna aprilie 2001 insa, un studiu elaborat de Institutul de Cercetari si Proiectari Miniere Cluj amana din nou luarea unei decizii. Conform studiului "dupa viteza de scufundare evidentiata la ultimele masuratori topografice, momentul de rupere a planseului de deasupra golului este cuprins intre 11,1 ani si 12,5 ani". Deci, nici o graba pentru inchidere. Abia in august cand a inceput sa cada pamantul de sub casele oamenilor s-a observat ca este, intr-adevar, o urgenta.